Aniversare şi cazino

Pe 8 martie s-au împlinit 12 ani de la apariţia primei ediţii a ziarului Oglinda în peisajul mass mediei locale. Tot într-o zi de 8 martie, în anul 1999, ieşea timid de sub tipar, pe piaţă, pe atunci cotidianul Oglinda, într-un format de caiet studenţesc, cu 12 pagini, în care ştirile locale şi cele naţionale se completau pentru a forma un întreg uneori destul de greu de digerat. Eram la început, alături de o mână de oameni cu suflet care iubeau meseria de ziarist. Am pornit cu entuziasm la un proiect pe termen lung, fără să mă gândesc vreo clipă la avantajele ori la dezavantajele acestui demers. Îmi plăcea ideea de a participa activ la viaţa oraşului în calitate de ziarist, însă meseria asta avea să îmi rezerve multe surprize.

De atunci iată că au trecut 12 ani în care, vă spun cu mâna pe inimă - în calitate de fondator şi unic susţinător al acestei publicaţii -, că nu a fost uşor. Şi asta pentru că nu am fost niciodată sluga nimănui, nu mi-am folosit niciodată meseria pentru a-mi crea avantaje materiale nemeritate, nu am şantajat pe nimeni. Probabil astea sunt şi explicaţiile pentru care Oglinda nu a fost genul de publicaţie care să se transforme într-o afacere foarte rentabilă. Uneori regret că nu am copiat, de exemplu, reţeta actualului senator Georgică Severin, care şi-a folosit trustul de presă pentru a-şi crea influenţă, avantaje materiale şi în cele din urmă pentru a intra în politică. Regretul însă nu mă ţine mult, pentru că nu m-aş putea simţi confortabil ştiind că majoritatea celor care mă cunosc şi-ar scuipa în sân când ar auzi de mine ori când ar avea de a face cu mine. Chiar dacă am ales calea mai grea a acestei meserii, o fac cu onestitate şi cu o mare pasiune.
În zilele noastre, Oglinda de azi a ajuns o publicaţie respectată şi cred că asta se datorează, în primul rând, echilibrului de care a dat dovadă politica editorială, care îi critică, în general, pe cei de la putere, oricare ar fi ei, fără să uite a prezenta şi lucrurile bune pe care aceştia le fac. Cel mai bun exemplu este faptul că eu critic dur administraţia Tiseanu, dar în acelaşi timp, aproape în fiecare ediţie, Oglinda mediatizează aspectele care ţin de normalitatea activităţii acestei administraţii. Respectul de care se bucură publicaţia pe care o conduc nu este o vorbă în vânt, pentru că el se măsoară în numărul tot mai mare al cititorilor (aproximativ 3700 săptămânal - în ediţia tipărită şi cea electronică) care ne apreciază demersul de a spune lucrurilor pe nume într-o societate bulversată, condusă de tot felul de politruci găunoşi. Ei ne dau forţa de a merge mai departe şi lor le promit în numele întregii redacţii că Oglinda de azi va continua să rămână o nucă tare pentru toţi nenorociţii care îşi bat joc de ţara asta.
În sprijinul acestei promisiuni vin şi cu ceva concret şi anume cu faptul, că începând de azi, redacţia noastră va scoate pe piaţă un supliment de atitudine, într-un tiraj de 10.000 de exemplare, care se numeşte „Cuvântul care înţeapă”. Suplimentul conţine, pentru început, articolele mele, din rubrica cu acelaşi nume.  Selecţia lor pentru primul număr a fost realizată în funcţie de cea mai mare „audienţă” înregistrată în format electronic şi se adresează celor la care ziarul Oglinda de azi nu ajunge în mod curent şi care nu au nici posibilitatea de a accesa internetul. Suplimentul va apărea de câte ori redacţia va considera că are ceva important de zis în sprijinul comunităţii.
În acest moment aniversar, le mulţumesc pentru încredere cititorilor noştri şi tuturor celor care au pus umărul, de-a lungul celor 12 ani de existenţă, la realizarea a ceea ce azi a ajuns să fie singura publicaţie care reflectă exclusiv realităţile din Câmpina - Oglinda de azi.

Acum să trecem la ale noastre, că doar nu vă închipuiţi că am să renunţ tocmai azi la cuvintele înţepătoare. Nu de alta, dar subiectele puse pe tavă de arcul puterii din administraţia locală vin pe bandă rulantă.
Nici nu s-a uscat bine cerneala pe hotărârea de asociere între Consiliul Local şi clubul de fotbal Unirea Câmpina (unde politrucii vor vira mulţi bani din bugetul local în schimbul voturilor de la microbişti) şi a apărut o altă porcărie, pusă la cale de aceiaşi politruci slugarnici, care nu au altă preocupare decât aceea de a le face pe plac, şi în sculare şi în culcare, stăpânilor la care se închină. Şi anume aceea despre care ziarul nostru titrează azi pe prima pagină: concesionarea pentru nu ştiu câte zeci de ani a hotelului şi a unui foaier al sălii de spectacole de la Casa Tineretului. La prima vedere, totul pare a fi în regulă, în contextul în care unele voci susţin că stabilimentul cu pricina este nerentabil şi înghite anual ceva subvenţii de la Primărie. Eşafodajul însă se prebăşeşte complet în clipa în care afli că obiectul viitoarei concesionări este activitatea de casino. Adică ruletă, poker şi alte jocuri de noroc care ştim bine că în toată lumea largă miros a spălătorie de bani!!! Căci altfel, ce se poate înţelege din faptul că toate cele trei firme care au depus cerere de concesionare la primărie sunt casinouri?! Mă îngrozeşte faptul că lacheii ăştia oribili ar putea să transforme Casa Tineretului într-un casino, unde să apară tot felul de interlopi cu ceafa groasă şi lanţuri de aur de un kilogram atârnate la gât. Mă oripilează gândul că slugile astea sunt capabile să îşi vândă demnitatea pentru un preţ atât de mic! Pentru nişte oameni de bună credinţă, hotelul de la Casa Tineretului şi spaţiile puse în discuţie s-ar putea transforma în orice altceva, în folosul comunităţii, în afara unui casino. De pildă, într-un cămin pentru o universitate, care ar putea aduce mulţi studenţi la Câmpina, în spaţii pentru birouri închiriate firmelor care au nevoie. Şi exemplele ar putea continua, în măsura în care   gândeşti cu mintea unui om întreg la cap şi nu a unui slugoi pus pe prăduială.
Probabil că majoritatea din Consiliul Local a administraţiei Tiseanu va duce la bun sfârşit şi această porcărie, însă trebuie să înţeleagă că, în urma acestor netrebnicii, vor rămâne în conştiinţa publică doar nişte asfaltangii mărunţi, gata oricând să pupe surtucul primului stăpân apărut în cale.
P.S. Sâmbătă, 5 martie, într-un cort, la marginea oraşului, a avut loc de acum celebra sindrofie anuală a PSD. Pe covorul roşu au călcat feţe simandicoase din administraţia şi politica locală, oameni de afaceri, personalităţi politice de la centru, cum ar fi Adrian Năstase şi câţiva plebei. Printre invitaţi s-a numărat şi primarul Horia Tiseanu, care la un moment dat i-ar fi şoptit, şugubăţ, unui apropiat, privind adunarea pestriţă: „Cred că dacă se chinuiau un pic adunau în cortul ăsta toţi votanţii lor din Câmpina!” Poanta este 100% autentică!