marți, 26 iunie 2012

Să le întoarcem indiferenţa!

Decizia surprinzătoare a justiţiei române de a-l trimite după gratii pe fostul premier Adrian Năstase va rămâne, incontestabil, un punct de referinţă, atât în politica cât şi în bulversanta societate românească post-decembristă. Nu am de gând să comentez motivele pentru care Năstase a ajuns în această situaţie şi nici gestul prin care a vrut să-şi pună capăt zilelor, pentru că sunt convins că alegerea unei astfel de soluţii ţine, în ultimă instanţă, de o dimensiune necunoscută mie, cea a limitelor umane, caracteristică fiecărui individ în parte, asupra căreia nu se pot exprima decât specialiştii. În schimb, merită comentată setea de sânge a unor nenorociţi care prin comportamentul lor de hăitaşi exacerbează o stare de intoleranţă generală, ce nu duce decât la separatism şi descompunerea a unei societăţi ce acum, mai mult ca oricând, are nevoie de linişte şi echilibru. La ce bun, în calitate de politician opozant lui Năstase ori formator de opinie pe la televiziuni, să loveşti într-un om căzut? Cui foloseşte crucificarea lui Năstase, care nu este cu nimic mai rău ori mai bun decât majoritatea politrucilor post-decembrişti care s-au perindat la putere? Cetăţeanului de rând în niciun caz, pentru că ceea ce se întâmplă azi, pe faţă, în România, nu este decât o continuare a unui război ascuns al hienelor politicianiste, care de ani de zile îşi delimitează teritoriul fără niciun fel de reţinere, în văzul tuturor.
Fie că este sau nu un act de justiţie corect (şi asta este o altă problemă gravă cu care se confruntă societatea românească), cred că arestarea lui Năstase trebuie privită cu indiferenţă, pentru că înaintea acestui tip de moralitate (absolut discutabil) avem multe alte probleme grave de rezolvat. Nu sunt deloc printre aceia care pun moralitatea politică pe ultimul plan, însă cum putem vorbi despre o asemenea moralitate într-o societate în care anumite categorii de indivizi primesc mită pentru a merge la vot, bolnavii mor cu zile în spitale şi o mare parte a populaţiei nu are acces la educaţie. Sărăcia şi umilinţa nu vor putea genera niciodată oameni politici morali şi tocmai de aceea astfel de reglări de conturi (vezi cazul Năstase) trebuie tratate cu indiferenţă. De fapt, trebuie doar să le întoarcem indiferenţa pe care au aruncat-o în sufletul nostru în ultimii 22 de ani.

P.S. Mâine (miercuri, 27 iunie) va avea loc ceremonia de învestire a aleşilor locali. Primarul şi consilierii locali vor depune jurământul, după care, conform procedurii impuse de legea administraţiei publice locale, se va trece la formarea unei majorităţi în Consiliul Local şi alegerea prin vot secret a viceprimarului. Este foarte posibil ca viitoarea alianţă politică din Consiliul Local să genereze un viceprimar surpriză şi o majoritate care să-l trimită în opoziţie pe Tiseanu şi PDL pentru următorii patru ani. Cu toate astea, în politică este posibil orice...

marți, 19 iunie 2012

Punct şi de la capăt

A trecut mai bine de o săptămână de la scrutinul din 10 iunie în urma căruia Horia Tiseanu a câştigat al treilea mandat consecutiv în fruntea oraşului şi încă foarte mulţi cetăţeni nu îşi explică cum de s-a întâmplat asta, pe fondul unei victorii zdrobitoare a USL în ţară. Din păcate, Câmpina şi câteva localităţi limitrofe au rămas în continuare în sfera de influenţă a unui partid aflat în disoluţie.
Săptămâna trecută explicam că fostul şi actualul edil al oraşului a beneficiat, spre rămânerea la putere, de trei importante linii directoare, care au înclinat decisiv balanţa în favoarea sa, ce nu ţin în niciun fel de priceperea, carisma ori verticalitatea sa: noncombatul unor forţe politice, infuzia de capital a unor oameni direct interesaţi să deţină controlul în administraţia locală şi slăbiciunile unei pături de cetăţeni gata oricând să se vândă la colţ de stradă. Dacă aceste trei direcţii nu erau meticulos puse la punct cu mult înainte de ziua alegerilor, astăzi conducerea oraşului ar fi fost, cum era şi normal într-un oraş european, cea stabilită de votul liber exprimat al cetăţenilor independenţi de orice fel de influenţă ce nu ţine de propria lor conştiinţă. Este evident faptul că votul la Câmpina a fost unul profund influenţat de factori externi, din moment ce un partid înfiinţat doar cu câteva luni în urmă a obţinut cel mai bun scor din România în mediul urban, iar un anumit candidat la preşedinţia Consiliul Judeţean a obţinut mai multe voturi de la câmpineni decât însuşi candidatul pentru fotoliul de primar din partea aceleiaşi formaţiuni politice. Este evident că votul în oraşul nostru, al „inteligenţilor”, a fost  direcţionat, până la amănunt, după bunul plac al unor băieţi deştepţi, din moment ce PDL a înregistrat la Consiliul Local un scor mult mai bun decât în perioada sa de glorie. Este evident că cineva a umblat cu borseta plină de bani în seara alegerilor, din moment ce sute de cetăţeni romi se înghesuiau la secţiile de votare din Turnătorie ca şi cum de asta ar fi depins viaţa lor. Refuz să cred că toate astea nu sunt decât întâmplări favorabile acestui Tiseanu, acelaşi care în urmă cu patru ani obţinea o victorie lejeră în baza unei alte scenete pusă la cale de „regizorii” Florin Anghel şi Alin Moldoveanu. Vă mai amintiţi de sloganul „Salvaţi Câmpina”, prin care Tiseanu ne cerea să-l susţinem pentru a scăpa oraşul de Alin Moldoveanu? Calculul a fost simplu şi atunci: contracandidatul - sperietoare a adus multe voturi în Consiliul Local, pentru ca imediat după aceea să se producă simbioza. Ceea ce a urmat ştim cu toţii, însă din păcate nu ne-am lecuit de astfel de anomalii, pentru că azi, în 2012, matematica intereselor nu este cu mult diferită. S-au schimbat regizorii şi pe alocuri actorii.
Peste câteva zile aleşii locali vor fi investiţi oficial în funcţiilor lor publice, iar administraţia locală va intra în pâine. Cu un primar care nu ne mai poate surprinde cu nimic, Consiliul Local va trebui să îşi asume atât viceprimarul, cât şi bunul mers al guvernării locale în următorii patru ani. Nu cred într-o majoritate politică bazată pe altfel de interese decât cele ale întregii comunităţi, pentru că, în caz contrar, Câmpina riscă să rămână doar o pată portocaliu-verzuie atât în conştiinţa celor care au ales continuitatea, cât şi a celor care şi-au dorit schimbarea.
Aşa că punct şi de la capăt.

marți, 12 iunie 2012

Încremeniţi în trecut

Îmi este foarte dificil să comentez rezultatul alegerilor locale de acum două zile, dar cu toate astea o fac pentru că întotdeauna am avut un punct de vedere asumat faţă de lucrurile importante din viaţa comunităţii noastre.
După o aprigă bătălie electorală, în care s-a întrebuinţat aproape până la epuizare, pedelistul Horia Tiseanu a câştigat al treilea mandat de primar, devansându-l cu aproximativ 1500 de voturi pe principalul său contracandidat, Virgil Guran (USL). La rândul său, Guran a reuşit să obţină unul din cele mai bune rezultate înregistrate în ultimii opt ani (peste 7000 de voturi), în calitatea sa de aspirant la prima funcţie a oraşului. Probabil că vă întrebaţi care este explicaţia şi cum de oraşul a rămas încremenit în trecut, sub talpa portocaliu-verzuie a PDL, în timpul în care cele mai importante zone din ţară au ales schimbarea. Răpunsul este relativ simplu: noncombatul unor forţe politice, infuzia de capital a unor oameni direct interesaţi să deţină controlul în administraţia locală şi slăbiciunile unei pături de cetăţeni gata oricând să se vândă la un colţ de stradă au făcut diferenţa în favoarea unor oameni care vor guverna mai departe oraşul prin ceea ce eu numesc „coaliţia decadenţei”. Nu îmi fac iluzii că societatea câmpineană va suferi acum prea mult de pe urma acestei rămâneri în trecut, pentru că deja s-a obişnuit să trăiască în această amorţeală bolnăvicioasă presărată cu asfalt şi spectacole, însă mă îngrijorează viitorul care, odată încăput pe mânile unor oameni prea puţin dispuşi să îl îmbrace în haina bunăstării sociale, se va întoarce împotriva noastră.
În ceea ce priveşte Consiliul Local, nu am prea mult a comenta. El este rezultatul exact al unor calcule putrede cu efect paralizant pentru oricine vrea să se opună sistemului. Opt consilieri USL, şapte consilieri PDL, patru consilieri PPDD. Maşinăriile de vot deja au fost puse la cale, astfel încât „coaliţia decadenţei” să nu fie deranjată esenţial de nimeni în mandatul care abia începe.
Octavian Paler spunea la un moment dat, într-o emisiune televizată, că primul lucru care s-a privatizat în România post-decembristă a fost interesul naţional. Ca să-l parafrazez, eu spun azi că primul lucru care s-a privatizat după aceste alegeri locale este interesul public al câmpinenilor. Mă credeţi?