marți, 25 septembrie 2012

Smiorcăiala izmeniţilor politici

Am găsit zilele trecute, în cutia poştală, un petec portocaliu de hârtie, pe care era scrisă, aproape telegrafic, o poveste urbană. L-am parcurs şi mi-am dat repede seama că este vorba despre trăirile Albei ca Zăpada şi ale celor şapte pitici izmeniţi din Consiliul Local (în total opt), care imediat după alegerile locale din 10 iunie s-au trezit din somnul dulce al puterii drept pe centura politicii, acolo unde de obicei prestezi mult şi primeşti puţin. Mă refer, desigur, la munca ideologică de partid şi la răsplata cuvenită din partea societăţii!
Scrisorica (petecul de hârtie) celor opt, însăilată la repezeală şi în mare parte mincinoasă, nu este decât expresia neputinţei unor oameni incapabili de dialog, care azi primesc ceea ce au semănat în mandatul trecut, atunci când maşinăria de vot pusă la cale de Alin Moldoveanu şi Horia Tiseanu (adevărata monstruoasă coaliţie, după ce s-au bălăcărit în campania din 2008 ca la uşa cortului) ronţăia imperturbabil până şi ideea de opoziţie.
Iată câteva pasaje din smiorcăiala celor opt izmeniţi politici: „Stimaţi câmpineni, primarul Horia Laurenţiu Tiseanu şi consilierii locali PDL (7) doresc să vă aducă la cunoştinţă situaţia creată în Consiliul Local Câmpina de către consilierii USL (8) şi PP-DD (4), care înfiinţind o «monstruoasă coaliţie» au pornit o acţiune distructivă axându-se mai mult pe abrogarea vechilor hotărâri decât pe iniţierea unor ăproiecte constructive pentru municipiul nostru. Cele mai importante decizii negative ale consilierilor USL şi PP-DD se referă la: retragerea finanţării şi a statutului de asociat din cadrul FC Unirea Câmpina, club promovat în Liga a III-a naţională cu sprijinul Consiliului Local în mandatul trecut; astfel, au dovedit un dispreţ total faţă de iubitorii de fotbal din Câmpina (...). Respingerea propunerii de înfiinţare, în cadrul Spitalului Municipal Câmpina, a unor cabinete cu aparatură modernă (...). Respingerea propunerii primarului de a se realiza în municipiul Câmpina un ansamblu de sere moderne (...)”.
Aşadar, ei sunt albi ca zăpada, iar „monstruoasa coaliţie” le dă peste mâini atunci când vine vorba să dirijeze în continuare banul şi bunurile publice spre găurile negre păstorite de clientela politică portocalie. Patetici şi chiar infantili unii dintre ei, aceşti piraţi deghizaţi în şcolăriţe ingenue, cu fustiţe scurte şi strugurel pe buze, care până mai ieri tăiau şi spânzurau în administraţia publică locală, nu mai impresionează pe nimeni, indiferent de câte smiorcăieli scrise vor arunca pe la uşile oamenilor. Şi ştiţi de ce? Pentru că electoratul s-a prins de făţărnicia politrucilor nesătui, oricare ar fi ei. Stă mărturie în acest sens scrisoarea primită la redacţie (din partea unei familii de câmpineni care a dorit să-şi păstreze anonimatul), pe care o redau integral mai jos.
Şi pentru că nu sunt deloc adeptul filozofiei mioritice “ba pe-a mă-tii”, mă văd nevoit să le atrag atenţia celor din USL şi PP-DD, care deţin majoritatea politică în Consiliul Local, că înainte de orice fel de vendetă trebuie să respecte electoratul. Căci altfel, care mai este diferenţa dintre izmeniţii de ieri şi cei în devenire (!!!) de azi?!
În virtutea dreptului la replică vă rugăm să publicaţi această scrisoare-răspuns (ataşată) către PDL Câmpina, ca urmare a adresei lor către locuitorii Câmpinei. Fac precizarea clară că niciunul din semnatarii scrisorii NU ESTE MEMBRU sau SIMPATIZANT al vreunui partid politic.

Către
P.D.L. – Organizaţia Câmpina
Str. B.-dul Carol I nr. 10, bl. 1D, Prahova
Ca urmare a adresei Dvs., fără număr de înregistrare, remisă locuitorilor municipiului Câmpina prin poşta directă, în calitate de contribuabil al acestui municipiu, vă aduc la cunoştinţă următoarele:
1. Respingerea propunerii consilierilor PDL de către noua majoritate formată prin USL şi PPDD este justificată mai ales ca tardivă. Dacă real s-ar fi dorit de către PDL Câmpina premierea prin burse de performanţă, s-ar fi făcut din mandatele trecute. Astfel propunerea este susceptibilă de a fi demagocică şi populistă, nefiind adoptată anterior de majoritatea PDL.
2. Cât priveşte blocarea anvelopării blocurilor, prespunem doar că materialele folosite nu aveau nimic de-a face cu standardul cost/calitate, cu atât mai mult cu cât în alte lucrări similare realizate prin sprijinul consilierilor PDL, calitatea a lăsat de dorit, mergându-se până la „exfolierea” lucrării.
3. Nu există nici o lege ce obligă o primărie să finanţeze, ca asociat, un club sportiv, indiferent de natura clubului. Primăria poate, cel mult, să premieze performanţa, nu costurile de întreţinere a unui club. Mai mult de atât, în eventualitatea că echipa ar intra în divizia I, nu vedem cum ar finanţa Primăria Câmpina lucrările la un Stadion gen Stadionul Naţional. Aceasta trebuie să fie o iniţiativă a parteneriatului public-privat în cel mai bun caz.
4. Referitor la sere, aducem aminte domnului primar că există un asemenea ansamblu (ca dovadă florile frumoase de altfel, existente în fiecare an în centrul oraşului), sere însă ce NU VÂND şi publicului (cu excepţia crizantemelor toamna), cu alte cuvinte, sere ce funcţionează în regim „închis”. În aceste condiţii, ar fi preferabil sprijinirea unei iniţiative private, care să concureze cu actuala stare de fapt, nu aceeşi Mărie cu altă pălărie.
5. Referitor la Serbările Toamnei, putem spune că, pentru prima dată dupa nişte ani buni, Primăria s-a achitat corect de obligaţiile sale, deoarece atât formaţiile ce au urcat pe scenă cât şi organizarea comercianţilor a fost făcută, pentru prima dată, „cu cap”. E preferabil decât multe manifestări prost organizate să avem câteva, dar de top. Astfel se explică, pentru prima dată şi numărul foarte mare de participanţi, atât comercianţi cât, mai ales, public. Strategia programului „Pâine şi Circ” trebuie regânditâ spre mai multă pâine şi mai puţin circ!
6. Cât priveşte HCL 184/2010, sperăm ca actuala majoritate s-o regândească prin prizma noilor activităţi culturale ce vor fi organizate în Câmpina. E nevoie de un astfel de blocaj al traficului, în măsura în care există şi motivul acestui blocaj, ţinând cont că onor Primăria a anunţat întreruperea programului „prima săptămână din lună mici şi bere” .... pe motiv de poluare a papilelor gustative a celor ce locuiesc în zonă. Păi dacă n-avem mici .... de ce am închide traficul? Curat-murdar domnle.
7. Un spital, fie el şi-al municipiului, nu e un magazin, deci, punctul de comercializare articole ortopedice e un mare ... punct gol, mai ales că există în vecinătate un spital care se ocupă de astfel de probleme (Azuga), iar cu surzenia ... s-avem pardon ... există INTERNETUL care e mai ieftin ca Spitalul ... oricum!
8. Că vorbim de transparenţă decizională ... păi aducem aminte onor aleşilor PDL că inclusiv la spaţii verzi în Câmpina se intra pe pile şi şpagă ... în mandatul vostru. În aceste condiţii, politica „ochi pentru ochi” ... poate vă-nvaţă să nu mai faceţi o astfel de politică la rândul vostru. Nu de alta dar românii au o vorbă: „Ce ţie nu-i place ...” continuarea nu era „fă-o că vei sta la putere toată viaţa”! Felicitari oricum pentru modul exemplar de a vă plânge cetăţenilor. Poate organizaţi şi un referendum pentru a vedea dacă suntem de-acord cu noua politică a Consiliului Local. Sperăm să nu fim nevoiţi să-l contestăm la C.C.R. ... că tot aia e.
Cu stimă, 
Un cetăţean câmpinean ... şi nevastă-sa

marți, 18 septembrie 2012

Regimentul de ciori

Când scriu aceste rânduri mă aflu încă sub influenţa Serbărilor Toamnei, o manifestare care pentru mine poate reprezenta un punct de cotitură în activitatea de ales local pus în situaţia de a gestiona relaţia dintre autoritate şi cetăţean sub toate aspectele ei.
Lăsând la o parte faptul că cea de a cincea ediţie a Serbărilor Toamnei s-a remarcat printr-un format cu totul special faţă de anii precedenţi şi că a fost una dintre cele mai populare manifestări de stradă din ultimii ani (şi aici mă refer la miile de oameni care au umplut până la refuz Centrul Civic în cele două zile de sărbătoare), mă văd nevoit să scot în evidenţă un aspect care mi-a lăsat un gust amar, ca să nu spun mai mult.
Încă din faza de proiect, efortul autorităţilor şi al profesioniştilor organizatori de spectacole s-a concentrat pe eliminarea conceptului de bâlci – talcioc, care nu defineşte Câmpina, oraşul în care au trăit B.P. Hasdeu, N. Grigorescu, I.H. Rădulescu, C. Istrati, G. Bogza, Alexandru Tudor – Miu şi multe personalităţi ale culturii şi civilizaţiei româneşti.
Din păcate, lucrurile nu au stat chiar aşa, pentru că din primele momente de după ceremonia oficială de deschidere a sebărilor şi-a făcut apariţia, de nicăieri, un adevărat regiment de ciori (a se înţelege înaripate croncănitoare şi nu altceva) care a ocupat (abuziv, se înţelege) fiecare colţişor de spaţiu public oferind „servicii” dintre cele mai diverse. În mai puţin de o oră, spectacolul stradal gândit de organizatori s-a transformat într-un bâlci cu dramatice accente suburbane, atât la propriu, cât şi la figurat. Numai intervenţia fermă a oamenilor legii a mai curăţat puţin locul, însă nu pentru multă vreme. Ameninţate de bastoane, ciorile apăreau şi dispăreau, exact ca în filmul lui Hitchcock. Ceea ce a urmat după acest conflict nu mai poate fi povestit aici (fără dovezi), pentru că ţine de complicitatea anumitor personaje cu funcţie din urbea noastră. Ca un fel de concluzie, mai pot spune doar atât: în Câmpina, nimic nu este întâmplător.

P.S. În aceste două zile de serbări am stat foarte mult pe stradă, printre oameni, în marea lor majoritate de calitate. Din păcate, am avut ocazia să-i cunosc şi pe ceilalţi, scandalagiii, beţivii, hoţii, care şi-au permis să tulbure grav liniştea celor din jur, să tâlhărească şi să distrugă bunuri publice. Cu această ocazie, am înţeles multe despre concetăţenii mei şi tocmai de aceea cred că Serbările Toamnei vor rămâne, repet, un punct de cotitură în activitatea mea ulterioară din administraţia publică.

marți, 11 septembrie 2012

Să facem economie la „sfânta” şpagă...

De mai bine de trei săptămâni mă aflu în faţa unei dileme pe care conştiinţa refuză cu obstinaţie să o soluţioneze. Principiul care stă la baza acestei nehotărâri este raportul între ceea ce spui şi ceea ce faci în viaţa publică, ca subdiviziune a moralităţii.
Lupta mea interioară derivă din faptul că până nu de mult combăteam în această rubrică obiceiul celor care deţin puterea locală de a risipi prea mulţi bani publici pentru organizarea de spectacole stradale, iar azi sunt chiar eu în situaţia de a fi parte la o astfel de hotărâre favorabilă în ceea ce priveşte manifestările cultural-artistice prilejuite de zilele oraşului – Serbările Toamnei.
N-am să fiu ipocrit, să invoc drept scuză a deciziei mele faptul că am fost obligat de anumite împrejurări politice (aşa cum s-a şi întâmplat, într-o anumită măsură) să accept organizarea unei astfel de manifestări, pentru că adevărul este acela că la baza deciziei mele, în calitate de preşedinte al comisie de specialitate a Consiliului Local, a stat doar gândul de a le da posibilitatea câmpinenilor, o dată în an, să se simtă sărbătoriţi în calitatea lor de cetăţeni care trăiesc, muncesc şi plătesc taxe aici şi nu în altă parte. Cum ar fi fost ca noi, cei aleşi, să ne lăudăm că facem economie la buget, tocmai când vine vorba de sărbătoarea lor, a câmpinenilor? Păi de ce să nu economisim banul public eradicând şpăgile şi comisioanele încasate de pe urma lucrărilor publice, care însumează anual, după părerea mea, de zece ori contravaloarea spectacolului stradal ce va avea loc peste câteva zile?! Nu, noi trebuie să strângem cureaua doar când vine vorba de cetăţeni, ca să le dăm impresia că suntem responsabili!
Dacă asta înseamnă să faci politică  - administraţie locală şi din acest motiv se găsesc tot soiul de farisei să mă critice, mă tem că nu sunt deloc potrivit într-o astfel de postură. Mi-am promis atunci când am plecat pe acest drum, al celui ales în conducerea urbei, că voi fi întotdeauna de partea cetăţeanului şi aşa va rămâne. Ştiţi de ce pot să-mi permit o astfel de aroganţă? Pentru că nu mă interesează „sfânta” şpagă, care de obicei le închide gura politrucilor cu musca pe căciulă.
P.S. În ultima vreme lucrez intens la ceea ce va reprezenta în curând debutul meu editorial. Un volum de eseuri şi publicistică, inspirat în mare măsură de viaţa social-politică a oraşului. Recitind manuscrisele din trecut, mi-am limpezit gândurile, regăsind astfel calea (o vreme pierdută) pe care trebuie să o urmez, aceea a bunei credinţe faţă de semenii mei. Singura care mă poate apăra în faţa eventualelor greşeli ori naivităţi.

marți, 4 septembrie 2012

Imposibila întoarcere

Au trecut aproape trei luni de la alegerile locale şi încă nu am reuşit să mă regăsesc în noua postură de ales local, parte dintre aceia care au depus un jurământ de credinţă faţă de urbea noastră şi cetăţenii ei.
La început, imediat după învestirea în această funcţie publică, am crezut că pot să răstorn munţii de nedreptate pe care i-am privit şi criticat ani la rând, în calitate de publicist, însă, ulterior, odată ce m-am apropiat de ei, gata să-i escaladez, s-a lăsat ceaţa. O ceaţă perfidă a intereselor care îţi sădeşte în suflet îndoiala în propriile forţe şi la un moment dat chiar teama de a-ţi continua drumul aflat la răscruce. Într-un astfel de moment, idealismul dispare, iar buna credinţă devine subiect de băşcălie şi ulterior de îngrijorare pentru cei care trăiesc pe spinarea celor mulţi. Atunci începi să regreţi gestul de a fi intrat la un alt nivel în politică şi te macină gândul unei imposibile întoarceri, prin care nu ai face decât să te recunoşti învins de un sistem nenorocit care patronează totul. Cum să le explici celor care au crezut în tine că nu-ţi găseşti locul într-o astfel de mizerie, unde eşti supus oricum compromisului, altul decât cel în interes public? Cine te crede că eşti făcut să alegi calea dreptăţii şi corectitudinii într-o societate condusă, în mare majoritate, de oameni nedrepţi şi incorecţi? Probabil foarte puţini.
În niciun caz nu mă plâng că am ajuns într-o astfel de situaţie, pentru că, în fond, nu m-a obligat nimeni să fac parte din această lume pestriţă, însă ţin să-i anunţ pe cei care cred că „am adormit” prin preajma puterii, cât şi pe propagandiştii care încearcă să arunce cu noroi, plătiţi fiind din bani publici de o încrengătură de politruci mânjiţi, că nu le va fi uşor cu mine, indiferent de situaţie. Am fost şi am să rămân fidel propriilor mele convingeri de a face lucruri bune pentru comunitate şi atâta vreme cât am să pot să o fac, fără să cer nimic în schimb, din interiorul unui sistem politic în mare parte bolnav, nu am să accept insinuările murdare ale nimănui, fie că este politruc sau propagandist.

P.S. Ieri, în jurul prânzului, am participat la o conferinţă de presă în care am explicat pe larg, în faţa ziariştilor, toate dezamăgirile legate atât de actul administrativ al oraşului la care sunt parte, cât şi faţă de argumentele subiective lansate pe unele site-uri media locale. Sunt curios în ce măsură spusele mele vor fi prezentate şi comentate în lumina adevărului pe care l-am susţinut.