Acum câteva zile (vineri, 27 mai), pe la orele prânzului, am primit un apel telefonic de la un cetăţean din comuna Băneşti care mă invita să particip, în aceeaşi zi, la ora 17.00, la un fel de întâlnire (răzmeriţă) a oamenilor de acolo cu primarul localităţii, Petre Ion Costache. Fără să primesc prea multe explicaţii, am hotărât să accept invitaţia, mai mult din curiozitatea legată de multe alte semnale negative venite din acea zonă, care aveau un numitor comun şi anume persoana lui Petre Ion Costache.
La ora 17.00 trecute fix m-am înfiinţat la locul de întâlnire stabilit, undeva în lunca râului Prahova, în zona numită de localnici Căţin, unde a apărut aproape peste noapte un vast perimetru împrejmuit, în mijlocul căruia firma Cast SRL, din Băneşti, şi-a construit o balastieră ultramodernă. Acolo, aproximativ 50 de localnici, îi explicau, care cum se pricepea mai bine, unui om cu privirea vicleană, cum stă treaba cu zgomotul infernal produs de balastieră, cu perdeaua de praf ridicată de vânt, cu „exproprierea” abuzivă a unor terenuri folosite de ei din vremea comunismului şi cu excavările iraţionale pe care firma cu pricina le face în albia râului, ceea ce, după părerea lor va avea grave efecte în zonă în cazul unor inundaţii.
Omul cu privirea vicleană, uns cu toate alifiile, asculta calm, îi aproba, îi liniştea şi le explica, aproape intrigat de situaţie, cum va sesiza el autorităţile statului în această problemă a comunităţii. La un moment dat a lansat chiar propunerea de a prelua el protestul oamenilor, promiţând că se va deplasa acasă la fiecare nemulţumit, pentru a obţine o semnătură pe un tabel, pe care ulterior să îl prezinte autorităţilor competente. Era cât pe ce să-i reuşească manevra (o să vedeţi de ce consider că a fost o manevră), dacă nu interveneau energic câţiva protestatari mai cu tupeu.
De undeva, de pe margine, îl priveam insistent pe omul cu privire vicleană şi mă gândeam la cât de mult s-a schimbat în aceşti aproape opt ani de când este primar al Băneştiului.
Pe Ion Costache, omul cu privire vicleană (iscoditor, gata oricând să te cumpere ori să te vândă), îl cunosc de aproape zece ani, de când era angajat al Consiliului Local Câmpina. Mult timp, până a dat de putere şi de bani, a fost un tip relativ în regulă, chiar dacă încă de pe atunci era destul de alunecos. Însă, după o vreme, aflat în mijlocul avuţiilor publice şi a meschinăriilor politice, şi-a arătat adevărata faţă, aceea a unui om al interesului, lipsit de scrupule, care a învăţat extrem de rapid arta manipulării. El ştie că oamenii simpli sunt uşor de păcălit şi tocmai de aceea, sub pretextul bunelor intenţii, îşi face de cap cu averea publică. Am să vă dau doar câteva exemple: compania de apă din localitate a intrat în faliment cu datorii de miliarde, groapa ecologică de gunoi a devenit o sursă de venit pentru diverşi politruci portocalii de la Câmpina, a vândut zeci de hectare de teren cu preţuri de nimic unor oameni din anturajul său şi multe altele, care vor ieşi la lumină probabil în curând. Pentru că trebuie să fiu corect, am să spun că primarul Băneştiului a făcut şi foarte multe lucruri bune în această comună, pe care predecesorii săi au neglijat-o aproape cu desăvârşire.
La ora 17.00 trecute fix m-am înfiinţat la locul de întâlnire stabilit, undeva în lunca râului Prahova, în zona numită de localnici Căţin, unde a apărut aproape peste noapte un vast perimetru împrejmuit, în mijlocul căruia firma Cast SRL, din Băneşti, şi-a construit o balastieră ultramodernă. Acolo, aproximativ 50 de localnici, îi explicau, care cum se pricepea mai bine, unui om cu privirea vicleană, cum stă treaba cu zgomotul infernal produs de balastieră, cu perdeaua de praf ridicată de vânt, cu „exproprierea” abuzivă a unor terenuri folosite de ei din vremea comunismului şi cu excavările iraţionale pe care firma cu pricina le face în albia râului, ceea ce, după părerea lor va avea grave efecte în zonă în cazul unor inundaţii.
Omul cu privirea vicleană, uns cu toate alifiile, asculta calm, îi aproba, îi liniştea şi le explica, aproape intrigat de situaţie, cum va sesiza el autorităţile statului în această problemă a comunităţii. La un moment dat a lansat chiar propunerea de a prelua el protestul oamenilor, promiţând că se va deplasa acasă la fiecare nemulţumit, pentru a obţine o semnătură pe un tabel, pe care ulterior să îl prezinte autorităţilor competente. Era cât pe ce să-i reuşească manevra (o să vedeţi de ce consider că a fost o manevră), dacă nu interveneau energic câţiva protestatari mai cu tupeu.
De undeva, de pe margine, îl priveam insistent pe omul cu privire vicleană şi mă gândeam la cât de mult s-a schimbat în aceşti aproape opt ani de când este primar al Băneştiului.
Pe Ion Costache, omul cu privire vicleană (iscoditor, gata oricând să te cumpere ori să te vândă), îl cunosc de aproape zece ani, de când era angajat al Consiliului Local Câmpina. Mult timp, până a dat de putere şi de bani, a fost un tip relativ în regulă, chiar dacă încă de pe atunci era destul de alunecos. Însă, după o vreme, aflat în mijlocul avuţiilor publice şi a meschinăriilor politice, şi-a arătat adevărata faţă, aceea a unui om al interesului, lipsit de scrupule, care a învăţat extrem de rapid arta manipulării. El ştie că oamenii simpli sunt uşor de păcălit şi tocmai de aceea, sub pretextul bunelor intenţii, îşi face de cap cu averea publică. Am să vă dau doar câteva exemple: compania de apă din localitate a intrat în faliment cu datorii de miliarde, groapa ecologică de gunoi a devenit o sursă de venit pentru diverşi politruci portocalii de la Câmpina, a vândut zeci de hectare de teren cu preţuri de nimic unor oameni din anturajul său şi multe altele, care vor ieşi la lumină probabil în curând. Pentru că trebuie să fiu corect, am să spun că primarul Băneştiului a făcut şi foarte multe lucruri bune în această comună, pe care predecesorii săi au neglijat-o aproape cu desăvârşire.
În urmă cu 8 ani, acest Petre Ion Costache avea drept avere o familie frumoasă, cu care, pe bună dreptate, se lăuda tot timpul şi un oarecare bun simţ al omului aşezat la locul lui. Azi îşi ţine declaraţia de avere ascunsă (cel puţin eu nu am găsit-o publicată undeva, aşa cum cere legea), pentru că are mult mai multe bunuri decât îi este permis unui lefegiu la stat, cu salariul tăiat de Guvern. Lumea vorbeşte despre conturi în euro, proprităţi la Sinaia, aur şi maşini de lux.
Nu mă mai deranjează prosperitatea unui bugetar politic într-o Românie în care astfel de specimene se întrec în a ne batjocori, iar noi nu avem reacţie. Însă nu pot să accept meschinăria omului care, sub masca bunelor intenţii, ne minte cu zâmbetul pe buze.
Revenind la cazul pentru care m-am deplasat la Băneşti, trebuie să ştiţi că acest Petre Ion Costache are strânse legături cu proprietarii firmei Cast SRL, cărora le-a vândut zeci de hectare de teren la un preţ de nimic, adică 0,41 euro/ mp. Tot el le-a dat autorizaţie de construcţie şi certificat de urbanism, fără să-şi pună problema dacă un astfel de gigantic malaxor deranjează pe cineva. După cum aţi observat, în povestea de la faţa locului, descrisă mai înainte, omul cu privirea vicleană se făcea că nu ştie despre ce este vorba, oferindu-se chiar să preia el cazul spre rezolvare (despre manevra asta vorbeam mai înainte). Meschin până în măduva oaselor, Petre Ion Costache nu a urmărit decât aplanarea conflictului în acel moment şi nicidecum rezolvarea situaţiei pe care el nu o va putea tranşa niciodată în detrimentul firmei Cast SRL. Mai mult decât atât, cu o seară înaintea întâlnirii cu cetăţenii, tot el propunea Consiliului Local Băneşti vânzarea altor zeci de hectare de teren către aceeaşi firmă, motiv pentru care a fost fugărit, la propriu, de cetăţeni prin comună, fiind nevoit să ţină şedinţa de Consiliu Local în altă parte decât în Primărie, într-o locaţie din Urleta.
Petre Ion Costache a demonstrat în ultimii ani că poate fi un bun gospodar, chestiune pentru care, de altfel, nu trebuie să-i mulţumească nimeni din moment ce pentru asta este plătit. Dar eu unul, dacă aş fi în situaţia să-i încredinţez o avere (cum ar fi, în cazul de faţă, una publică) nu aş dormi liniştit noaptea. Poate sunt subiectiv, însă timpul ne va dovedi dacă am sau nu dreptate.
P.S. În sfârşit, ministresa Udrea şi şeful ei, Boc, au tăiat panglica bazinului de înot. Bucurie mare între portocalii. Numai că după răsunătoarea inaugurare, Tiseanu a pus din nou lacătul pe uşă. Umblă deja vorba prin târg, aşa, la mişto, că bazinul ar putea ajunge, curând, un „muzeu al paşilor celebri”, în care vor fi expuse urmele pantofilor ministresei Udrea, ale premierului Boc, ale şefei Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase şi ale lui Florin Anghel. Despre Tiseanu nu cred că poate fi vorba, pentru că am înţeles că, la ordinul ministresei blonde, ar fi călcat în ciorapi pe pardoseala bazinului.
Nu mă mai deranjează prosperitatea unui bugetar politic într-o Românie în care astfel de specimene se întrec în a ne batjocori, iar noi nu avem reacţie. Însă nu pot să accept meschinăria omului care, sub masca bunelor intenţii, ne minte cu zâmbetul pe buze.
Revenind la cazul pentru care m-am deplasat la Băneşti, trebuie să ştiţi că acest Petre Ion Costache are strânse legături cu proprietarii firmei Cast SRL, cărora le-a vândut zeci de hectare de teren la un preţ de nimic, adică 0,41 euro/ mp. Tot el le-a dat autorizaţie de construcţie şi certificat de urbanism, fără să-şi pună problema dacă un astfel de gigantic malaxor deranjează pe cineva. După cum aţi observat, în povestea de la faţa locului, descrisă mai înainte, omul cu privirea vicleană se făcea că nu ştie despre ce este vorba, oferindu-se chiar să preia el cazul spre rezolvare (despre manevra asta vorbeam mai înainte). Meschin până în măduva oaselor, Petre Ion Costache nu a urmărit decât aplanarea conflictului în acel moment şi nicidecum rezolvarea situaţiei pe care el nu o va putea tranşa niciodată în detrimentul firmei Cast SRL. Mai mult decât atât, cu o seară înaintea întâlnirii cu cetăţenii, tot el propunea Consiliului Local Băneşti vânzarea altor zeci de hectare de teren către aceeaşi firmă, motiv pentru care a fost fugărit, la propriu, de cetăţeni prin comună, fiind nevoit să ţină şedinţa de Consiliu Local în altă parte decât în Primărie, într-o locaţie din Urleta.
Petre Ion Costache a demonstrat în ultimii ani că poate fi un bun gospodar, chestiune pentru care, de altfel, nu trebuie să-i mulţumească nimeni din moment ce pentru asta este plătit. Dar eu unul, dacă aş fi în situaţia să-i încredinţez o avere (cum ar fi, în cazul de faţă, una publică) nu aş dormi liniştit noaptea. Poate sunt subiectiv, însă timpul ne va dovedi dacă am sau nu dreptate.
P.S. În sfârşit, ministresa Udrea şi şeful ei, Boc, au tăiat panglica bazinului de înot. Bucurie mare între portocalii. Numai că după răsunătoarea inaugurare, Tiseanu a pus din nou lacătul pe uşă. Umblă deja vorba prin târg, aşa, la mişto, că bazinul ar putea ajunge, curând, un „muzeu al paşilor celebri”, în care vor fi expuse urmele pantofilor ministresei Udrea, ale premierului Boc, ale şefei Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase şi ale lui Florin Anghel. Despre Tiseanu nu cred că poate fi vorba, pentru că am înţeles că, la ordinul ministresei blonde, ar fi călcat în ciorapi pe pardoseala bazinului.
2 comentarii:
O caracterizare aproape perfecta a primarului Costache.Bravo
Primarul Petre Ion Costache este malefic. Privirea vicleana este nimic. Dar, pe langa el mai sunt vreo' 2,3 care-l "adora" in tot ceea ce face.
Trimiteți un comentariu