Într-un recent interviu publicat într-un cotidian naţional, poetul şi publicistul Mircea Dinescu spunea că “dacă stai între oi, atunci să nu te miri că după 20 de ani începi să behăi ca o oaie!” Asta cred că se întâmplă azi cu o mare parte dintre noi, care am ajuns să trăim în ţara noastră, în oraşul nostru, ca o turmă bezmetică mânată de la spate de câţiva politruci hulpavi, care s-au spurcat definitiv la oala cu smântână a puterii.
Cu zece luni înaintea alegerilor (locale, parlamentare ori poate chiar mondiale, dacă aşa o să le pice lor bine), politrucii puterii inventează şi organizează de zor spectacole stradale, câmpeneşti şi orice alt gen de sindrofii, fără consistenţă şi tradiţie (vezi Târgul de Bunătăţi, Jocurile Copilăriei, concertul Mix Music Evolution, Ziua lacului Paltinu etc.), care au un singur scop şi anume acela de a aduna, în scop electoral, o “turmă” de cetăţeni dispuşi să accepte astfel de bucurii mărunte şi mai ales gratuite. Paradoxal, cetăţenii cărora le sunt adresate aceste sindrofii sunt aceiaşi pe care ei, politrucii puterii, îi “îmbrâncesc pe scări” aproape zilnic, prin măsuri administrative şi fiscale de neacceptat într-o societate în degringoladă, lovită puternic de criză şi cu o economie fragilă. Dar ce mai contează supliciile sociale la care suntem supuşi în fiecare zi, dacă o dată la patru ani primim câte ceva gratis (o pungă cu zahăr, un ghizodan cu rechizite ori un spectacol câmpenesc)! Puţini dintre adepţii acestei filozofii păguboase ştiu însă că toate aceste “gratuităţi” costă foarte mulţi bani publici, plătiţi cu greu tot din buzunarul nostru sărăcit. Şi am să dau doar două exemple care s-au petrecut recent în urbea noastră: Târgul de Bunătăţi şi Jocurile Copilăriei, manifestări care au avut oarecare afluenţă de public, dar în spatele cărora regăsim obrazul urât al puterii locale.
Înainte de alte comentarii pe această temă, trebuie să spun că astfel de manifestări sociale recreative se întâmplă peste tot în lume şi sunt de acord cu ele, însă oriunde se organizează aşa ceva autorităţile dau dovadă de respect şi mai ales de transparenţă faţă de cetăţeanul contribuabil.
Am avut curiozitatea ca de fiecare dată când s-a organizat Târgul de Bunătăţi (şi au fost câteva ediţii), cât şi recent încheiatele Jocuri ale Copilăriei, să-i întreb pe comercianţii de toate genurile, înşiraţi de-a lungul centrului civic, dacă au plătit vreo taxă de participare sau o eventual chirie pentru domeniul public ocupat. Toţi mi-au răspuns că fiecare zi de participare i-a costat câteva milioane de lei vechi, bani încasaţi de organizator, adică de o firmă particulară din Ploieşti. Mergând mai departe pe firul nedumeririlor mele, am întrebat un personaj important din administraţia publică locală dacă această firmă ploieşteană plăteşte, la rândul ei, ceva la bugetul local. Până acum (3 septembrie 2011) nimic, mi-a răspunsul personajul, lăsându-mă să înţeleg că, de fapt, acesta este un subiect tabu despre care nimeni nu vorbeşte în administraţia locală.
Perseverent cum sunt, am încercat să aflu câteva răspunsuri oficiale, dar din păcate m-am lovit de un zid al tăcerii la toate eşaloanele din Primărie. Sigur că asta nu înseamnă că ceea ce mi-a spus personajul este corect, atâta vreme cât deocamdată nu deţin informaţii oficiale (tocmai de aceea vă îndemn să judecaţi dumneavoastră pe marginea acestui subiect), însă dacă aşa este, asta ar însemna că administraţia Tiseanu pune la dispoziţie centrul civic al oraşului, energie electrică, apă şi toate cele necesare agenţilor economici, obţine sponsorizări de la societăţi câmpinene (în cazul Jocurilor Copilăriei), iar profitul îl încasează o firmă din Ploieşti. Interesant, nu?
Fără să mai pun la socoteală disconfortul creat cetăţenilor din zonă (fum, grătare, muzică, cerşetori) am să vă mai spun că astfel de manifestări, care se potrivesc, mai degrabă cu imaginea unui târg prăfuit de provincie de la începutul anilor 1900, trebuie serios cenzurate pe viitor (în primul de rând de noi, prin neprezentare), iar obrazul urât al puterii locale, care oferă astfel de sindrofii şi care mai încearcă să ne şi păcălească pe deasupra, sancţionat cum se cuvine.
Cu zece luni înaintea alegerilor (locale, parlamentare ori poate chiar mondiale, dacă aşa o să le pice lor bine), politrucii puterii inventează şi organizează de zor spectacole stradale, câmpeneşti şi orice alt gen de sindrofii, fără consistenţă şi tradiţie (vezi Târgul de Bunătăţi, Jocurile Copilăriei, concertul Mix Music Evolution, Ziua lacului Paltinu etc.), care au un singur scop şi anume acela de a aduna, în scop electoral, o “turmă” de cetăţeni dispuşi să accepte astfel de bucurii mărunte şi mai ales gratuite. Paradoxal, cetăţenii cărora le sunt adresate aceste sindrofii sunt aceiaşi pe care ei, politrucii puterii, îi “îmbrâncesc pe scări” aproape zilnic, prin măsuri administrative şi fiscale de neacceptat într-o societate în degringoladă, lovită puternic de criză şi cu o economie fragilă. Dar ce mai contează supliciile sociale la care suntem supuşi în fiecare zi, dacă o dată la patru ani primim câte ceva gratis (o pungă cu zahăr, un ghizodan cu rechizite ori un spectacol câmpenesc)! Puţini dintre adepţii acestei filozofii păguboase ştiu însă că toate aceste “gratuităţi” costă foarte mulţi bani publici, plătiţi cu greu tot din buzunarul nostru sărăcit. Şi am să dau doar două exemple care s-au petrecut recent în urbea noastră: Târgul de Bunătăţi şi Jocurile Copilăriei, manifestări care au avut oarecare afluenţă de public, dar în spatele cărora regăsim obrazul urât al puterii locale.
Înainte de alte comentarii pe această temă, trebuie să spun că astfel de manifestări sociale recreative se întâmplă peste tot în lume şi sunt de acord cu ele, însă oriunde se organizează aşa ceva autorităţile dau dovadă de respect şi mai ales de transparenţă faţă de cetăţeanul contribuabil.
Am avut curiozitatea ca de fiecare dată când s-a organizat Târgul de Bunătăţi (şi au fost câteva ediţii), cât şi recent încheiatele Jocuri ale Copilăriei, să-i întreb pe comercianţii de toate genurile, înşiraţi de-a lungul centrului civic, dacă au plătit vreo taxă de participare sau o eventual chirie pentru domeniul public ocupat. Toţi mi-au răspuns că fiecare zi de participare i-a costat câteva milioane de lei vechi, bani încasaţi de organizator, adică de o firmă particulară din Ploieşti. Mergând mai departe pe firul nedumeririlor mele, am întrebat un personaj important din administraţia publică locală dacă această firmă ploieşteană plăteşte, la rândul ei, ceva la bugetul local. Până acum (3 septembrie 2011) nimic, mi-a răspunsul personajul, lăsându-mă să înţeleg că, de fapt, acesta este un subiect tabu despre care nimeni nu vorbeşte în administraţia locală.
Perseverent cum sunt, am încercat să aflu câteva răspunsuri oficiale, dar din păcate m-am lovit de un zid al tăcerii la toate eşaloanele din Primărie. Sigur că asta nu înseamnă că ceea ce mi-a spus personajul este corect, atâta vreme cât deocamdată nu deţin informaţii oficiale (tocmai de aceea vă îndemn să judecaţi dumneavoastră pe marginea acestui subiect), însă dacă aşa este, asta ar însemna că administraţia Tiseanu pune la dispoziţie centrul civic al oraşului, energie electrică, apă şi toate cele necesare agenţilor economici, obţine sponsorizări de la societăţi câmpinene (în cazul Jocurilor Copilăriei), iar profitul îl încasează o firmă din Ploieşti. Interesant, nu?
Fără să mai pun la socoteală disconfortul creat cetăţenilor din zonă (fum, grătare, muzică, cerşetori) am să vă mai spun că astfel de manifestări, care se potrivesc, mai degrabă cu imaginea unui târg prăfuit de provincie de la începutul anilor 1900, trebuie serios cenzurate pe viitor (în primul de rând de noi, prin neprezentare), iar obrazul urât al puterii locale, care oferă astfel de sindrofii şi care mai încearcă să ne şi păcălească pe deasupra, sancţionat cum se cuvine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu