La mijlocul săptămânii trecute am primit la redacţie un drept la replică din partea economistului Gheorghe Ecaterinescu, pe care îl public alăturat pentru o corectă informare a cititorilor. De la bun început am să fac observaţia că Gheorghe Ecatrinescu a răspuns interpelărilor mele anterioare în calitate de persoană fizică şi nu în aceea de autoritate publică (directorul Direcţiei Economice din Primărie şi membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului Municipal Câmpina), aşa cum era normal, să îşi asume responsabilitatea unor replici la întrebări care ţin exclusiv de administrarea banului public. O astfel de atitudine sfidătoare faţă de cetăţenii care citesc ziarul nostru şi rubrica de faţă lasă loc de multe interpretări. Sincer, nu sunt deloc surprins, pentru că în general oamenii de acest tip se cred buricul pământului şi au impresia că ne pot trata, din funcţiile publice plătite de noi, după bunul lor plac. Dar să revenim.
Vă spuneam în ediţiile precedente că, drept urmare a faptului că nu îmi tace gura şi îi critic pe aceşti eterni necriticaţi aducând în faţa opiniei publice adevărata lor faţă, anumiţi băieţi, bine ancoraţi în gaşca politică de la conducerea oraşului, s-au gândit cum să-mi întoarcă „favorurile”. Printre primele lor demersuri s-a numărat şi cel legat de activitatea societăţii care administrează terenul de minifotbal de la Casa Tineretului, unde şi eu sunt acţionar minoritar. Acolo speră ei să găsească mari nereguli, prin intermediul cărora să îmi închidă gura. Ecaterinescu susţine, însă, în dreptul la replică de care pomeneam, că acest control nu este decât unul obişnuit, programat încă de anul trecut şi că, de fapt, verificarea nu are nicio legătură cu activitatea mea publicistică. Îl informez pe această cale că, din păcate pentru el/ ei, în primărie mai există şi oameni corecţi, care nu îi mai suportă şi care mi-au spus exact ce au pus la cale în ceea ce mă priveşte. Numai că, aşa cum am mai spus, NU AM NIMIC DE ASCUNS în spatele acestei activităţi sportive aproape falimentară pe care, alături de ceilalţi investitori, am realizat-o aproape exclusiv pentru fotbalul la nivel de copii şi juniori din Câmpina şi, bineînţeles, cu dorinţa ca în cei 10 ani de parteneriat cu Primăria să ne scoatem măcar banii investiţi.
Într-o societate normală, oamenii care investesc din buzunarul lor în astfel de activităţi sunt respectaţi şi ajutaţi de autorităţile locale, însă la noi totul se măsoară în funcţie de interesele unei găşti politice servite de tot felul de lachei soioşi.
Ca să închei într-o notă oarecum optimistă comentariile faţă de prima parte a dreptului la replică semnat de Gheorghe Ecatrinescu, am să spun că aştept cu nerăbdare raportul controlului efectuat la firma la care sunt acţionar, raport pe care am să-l public integral în aceeaşi pagină de ziar, alături de lista cu toate firmele care au devorat bani publici, fără licitaţie (prin încredinţări directe, adică la mica înţelegere), ale căror facturi au fost semnate şi de directorul Direcţiei Economice, Gheorghe Ecaterinescu. Asta aşa, ca să se vadă că pentru mine transparenţa despre care tot vorbesc nu este doar o vorbă în vânt.
Vă spuneam în ediţiile precedente că, drept urmare a faptului că nu îmi tace gura şi îi critic pe aceşti eterni necriticaţi aducând în faţa opiniei publice adevărata lor faţă, anumiţi băieţi, bine ancoraţi în gaşca politică de la conducerea oraşului, s-au gândit cum să-mi întoarcă „favorurile”. Printre primele lor demersuri s-a numărat şi cel legat de activitatea societăţii care administrează terenul de minifotbal de la Casa Tineretului, unde şi eu sunt acţionar minoritar. Acolo speră ei să găsească mari nereguli, prin intermediul cărora să îmi închidă gura. Ecaterinescu susţine, însă, în dreptul la replică de care pomeneam, că acest control nu este decât unul obişnuit, programat încă de anul trecut şi că, de fapt, verificarea nu are nicio legătură cu activitatea mea publicistică. Îl informez pe această cale că, din păcate pentru el/ ei, în primărie mai există şi oameni corecţi, care nu îi mai suportă şi care mi-au spus exact ce au pus la cale în ceea ce mă priveşte. Numai că, aşa cum am mai spus, NU AM NIMIC DE ASCUNS în spatele acestei activităţi sportive aproape falimentară pe care, alături de ceilalţi investitori, am realizat-o aproape exclusiv pentru fotbalul la nivel de copii şi juniori din Câmpina şi, bineînţeles, cu dorinţa ca în cei 10 ani de parteneriat cu Primăria să ne scoatem măcar banii investiţi.
Într-o societate normală, oamenii care investesc din buzunarul lor în astfel de activităţi sunt respectaţi şi ajutaţi de autorităţile locale, însă la noi totul se măsoară în funcţie de interesele unei găşti politice servite de tot felul de lachei soioşi.
Ca să închei într-o notă oarecum optimistă comentariile faţă de prima parte a dreptului la replică semnat de Gheorghe Ecatrinescu, am să spun că aştept cu nerăbdare raportul controlului efectuat la firma la care sunt acţionar, raport pe care am să-l public integral în aceeaşi pagină de ziar, alături de lista cu toate firmele care au devorat bani publici, fără licitaţie (prin încredinţări directe, adică la mica înţelegere), ale căror facturi au fost semnate şi de directorul Direcţiei Economice, Gheorghe Ecaterinescu. Asta aşa, ca să se vadă că pentru mine transparenţa despre care tot vorbesc nu este doar o vorbă în vânt.
Cât priveşte ultima parte a scrisoricii lui Ecaterinescu, nu este prea mult de comentat. Vă reamintesc că i-am cerut public, subliniez, directorului Direcţiei Economice din Primăriei şi membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului Municipal, numit de Primărie, Gheorghe Ecaterinescu, explicaţii cu privire la cheltuirea celor 5.5 miliarde lei vechi alocate de Spitalul Municipal pentru reparaţii la Spitalul de Boli Infecţioase desfiinţat anul trecut. Îl întrebam atunci dacă pentru aceste lucrări a fost organizată licitaţie publică sau nu şi ce firme au încasat aceşti bani. Răspunsul îl găsiţi în dreptul la replică alăturat şi este cel la care eu, de fapt, mă aşteptam. Trimis de Primărie în conducerea spitalului, pentru a se îngriji de bunul mers al acestei instituţii care înghite de ani de zile sume enorme din bugetul public, Ecaterinescu ne spune că el nu ştie ce se întâmplă acolo, pentru că nu este de competenţa lui.
Nu vreau să mai adaug mare lucru, pentru că asta ar însemna să îi spun exact ceea ce merită acestui personaj care ne batjocoreşte cu un astfel de răspuns. Am să mai spun doar că îmi este mie ruşine că am ajuns în situaţia să polemizez cu astfel de specimene şi că acest drept la replică, de o impertinenţă ieşită din comun, nu are nimic de a face cu genul de reacţie care îi este permis unui funcţionar public. Vina este însă a noastră, pentru că am deprins prea lesne ignoranţa, mediocritatea şi laşitatea, în timpul în care ar fi trebuit să le pretindem ăstora decenţă, respect şi mai ales corectitudine. Azi, unul ca mine se întâmplă să le ceară toate astea. Mâine, cu siguranţă, vor merge şi alţii pe acest drum. Este singura cale spre normalitate.
P.S. Nu m-aş fi gândit niciodată că un post scriptum (P.S.) gândit ca un fel de pamflet , poate produce atâtea reacţii şi chiar o întreagă poveste urbană. Săptămâna trecută i-am aplicat, în scris, o scurtă corecţie unui politruc de la putere, doar din dorinţa de a-i atrage atenţia asupra modului total anapoda în care încearcă să intimideze oameni care nu împărtăşesc ideile politice ale PDL, pe care politrucul îl slujeşte cu atâta devotament. E drept că cele scrise de mine au fost cam acide şi au făcut înconjurul oraşului extrem de rapid, fără nicio reacţie negativă, ceea ce îmi dă dreptul să cred că cititorii îmi sunt alături.
Probabil că mitul soldatului Svejk de la Câmpina s-ar fi încheiat destul de rapid dacă însuşi personajul care îl întruchipează în viziunea mea, consilierul local PDL Viorel Bondoc, nu ar fi făcut din asta o adevărată tragedie. Surprins cu musca pe căciulă, Bondoc nu a înţeles că trebuie să îşi corecteze conduita politică şi nici că în anul 2011, în societatea noastră, astfel de politruci talibani nu îşi mai au rostul. Dimpotrivă, el a lansat o adevărată campanie de denigrare la adresa mea, apelând la josnice tertipuri. Zile la rând, am auzit de la foarte mulţi cunoscuţi că m-a înjurat ca la uşa cortului, că m-a ameninţat în fel şi chip şi chiar că m-a adus în discuţie la ultima şedinţă a biroului local al PDL, unde am înţeles că Tiseanu şi colegii săi de partid s-au arătat mai degrabă amuzaţi de situaţie decât intrigaţi. Oarecum disperat de faptul că „tragedia” lui nu este atât de băgată în seamă pe cât se aştepta, bondocul ar fi afirmat că îşi va căuta dreptatea la Mihai Anastasescu, ca la o „instanţă” supremă, probabil singura care crede el că îi va rezolva în mod favorabil „situaţia ingrată”. Ce legătură poate avea unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din oraş cu angoasele unui politruc mărunt, nu îmi dau seama, însă numai şi faptul că bondocul aduce în discuţie numele lui Mihai Anastasescu în acest context ar trebui să-i dea acestuia din urmă de gândit.
Pentru că trebuie să fiu corect, recunosc că toate reacţiile lui Bondoc au ajuns la urechile mele prin intermediul unor cunoscuţi, care ar putea fi mai mult sau mai puţin subiectivi. Tocmai de aceea îi îndemn pe cititorii mei să nu le considere drept nişte informaţii venite din surse sigure, ci mai degrabă ca pe nişte bârfe sortite, la un moment dat, uitării. Eu în schimb le voi asimila ca pe nişte adevăruri, pentru că ştiu exact cu ce se ocupa politrucii de genul acestui Bondoc.
Nu vreau să mai adaug mare lucru, pentru că asta ar însemna să îi spun exact ceea ce merită acestui personaj care ne batjocoreşte cu un astfel de răspuns. Am să mai spun doar că îmi este mie ruşine că am ajuns în situaţia să polemizez cu astfel de specimene şi că acest drept la replică, de o impertinenţă ieşită din comun, nu are nimic de a face cu genul de reacţie care îi este permis unui funcţionar public. Vina este însă a noastră, pentru că am deprins prea lesne ignoranţa, mediocritatea şi laşitatea, în timpul în care ar fi trebuit să le pretindem ăstora decenţă, respect şi mai ales corectitudine. Azi, unul ca mine se întâmplă să le ceară toate astea. Mâine, cu siguranţă, vor merge şi alţii pe acest drum. Este singura cale spre normalitate.
P.S. Nu m-aş fi gândit niciodată că un post scriptum (P.S.) gândit ca un fel de pamflet , poate produce atâtea reacţii şi chiar o întreagă poveste urbană. Săptămâna trecută i-am aplicat, în scris, o scurtă corecţie unui politruc de la putere, doar din dorinţa de a-i atrage atenţia asupra modului total anapoda în care încearcă să intimideze oameni care nu împărtăşesc ideile politice ale PDL, pe care politrucul îl slujeşte cu atâta devotament. E drept că cele scrise de mine au fost cam acide şi au făcut înconjurul oraşului extrem de rapid, fără nicio reacţie negativă, ceea ce îmi dă dreptul să cred că cititorii îmi sunt alături.
Probabil că mitul soldatului Svejk de la Câmpina s-ar fi încheiat destul de rapid dacă însuşi personajul care îl întruchipează în viziunea mea, consilierul local PDL Viorel Bondoc, nu ar fi făcut din asta o adevărată tragedie. Surprins cu musca pe căciulă, Bondoc nu a înţeles că trebuie să îşi corecteze conduita politică şi nici că în anul 2011, în societatea noastră, astfel de politruci talibani nu îşi mai au rostul. Dimpotrivă, el a lansat o adevărată campanie de denigrare la adresa mea, apelând la josnice tertipuri. Zile la rând, am auzit de la foarte mulţi cunoscuţi că m-a înjurat ca la uşa cortului, că m-a ameninţat în fel şi chip şi chiar că m-a adus în discuţie la ultima şedinţă a biroului local al PDL, unde am înţeles că Tiseanu şi colegii săi de partid s-au arătat mai degrabă amuzaţi de situaţie decât intrigaţi. Oarecum disperat de faptul că „tragedia” lui nu este atât de băgată în seamă pe cât se aştepta, bondocul ar fi afirmat că îşi va căuta dreptatea la Mihai Anastasescu, ca la o „instanţă” supremă, probabil singura care crede el că îi va rezolva în mod favorabil „situaţia ingrată”. Ce legătură poate avea unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din oraş cu angoasele unui politruc mărunt, nu îmi dau seama, însă numai şi faptul că bondocul aduce în discuţie numele lui Mihai Anastasescu în acest context ar trebui să-i dea acestuia din urmă de gândit.
Pentru că trebuie să fiu corect, recunosc că toate reacţiile lui Bondoc au ajuns la urechile mele prin intermediul unor cunoscuţi, care ar putea fi mai mult sau mai puţin subiectivi. Tocmai de aceea îi îndemn pe cititorii mei să nu le considere drept nişte informaţii venite din surse sigure, ci mai degrabă ca pe nişte bârfe sortite, la un moment dat, uitării. Eu în schimb le voi asimila ca pe nişte adevăruri, pentru că ştiu exact cu ce se ocupa politrucii de genul acestui Bondoc.
Drept la replică
Pe blogul semnat de Frăţilă, apar câteva rânduri legate de „ordinele” primite de subsemnatul de la „băieţi” pentru a face control „la sânge” asupra activităţii societăţii care administrează terenul de minifotbal de la Casa Tineretului. Faţă de cele expuse în material, doresc să exprim punctual câteva răspunsuri:
1. Societatea în cadrul căreia Frăţilă este acţionar administrează un teren de 1200 mp, iar în calitate de asociată şi-a asumat prin contract anumite obligaţii, printre care şi realizarea unor investiţii de 150.000 lei, urmând ca din profitul realizat să cedeze primăriei, în calitate de asociat principal, 10% - plătibil anual. Această asociere înfiinţată în nov. 2008, printr-un contract cu drepturi şi obligaţii, necesită din partea ambilor asociaţi un control al modului de ducere la începlinire a obligaţiilor asumate.
Fiind vorba de bani publici pe care primăria trebuia să-i încaseze prin contract, este evident că se impunea un control „la sânge”, pentru a se preîntâmpina orice tendinţă de evaziune. Că numitul Frăţilă are sau nu are interese patrimoniale, nu interesează în momentul în care se aprobă planul de control fiscal anual. Acest plan se întocmeşte în perioada noiembrie - decembrie a fiecărui an pentru anul fiscal următor, de către şeful serviciului „Venituri bugetare”, fiind aprobat de subsemnatul în calitate de şef direct - responsabil de colectarea veniturilor bugetare. La data elaborării şi aprobării planului de control pentru anul 2010, fără „ordin din afară”, au fost incluse pentru verificare tematică toate contractele de asociere în derulare.
Revenind la ideea principală, reamintesc persoanei nemulţumite, că „fără a mă opinti” direct şi personal, inspectorii de control au depistat suficiente, să le zicem deocamdată „carenţe” în derularea contractului, legate atât de neplata la termen a unor obligaţii contractuale, de modul de ţinere a evidenţei contabile pentru activitatea asocierii, cât şi de nefinalizarea la termen a unor lucrări de investiţii asumate prin contractul de asociere.
2. La „sfatul” dat de Frăţilă, ca în timpul „opintelilor” să-i acord răspunsuri la câteva întrebări, îi fac cunoscut acestui personaj că, trecând în revistă şirul de nelămuriri pe care le are legat de activitatea Spitalului, subsemnatul - în calitatea mea de membru al Consiliului de Administraţie al Spitalului Municipal, nu pot să-i acord răspunsurile dorite, problemele ridicate nefiind de competenţa Consiliului de Administraţie, dar că se poate adresa pentru lămuriri suplimentare direct conducerii executive a instituţiei respective.
3. Legat de ultima afirmaţie, potrivit căreia nimeni nu mă întreabă în ce direcţie ajung veniturile colectate, îl asigur pe acest personaj că toate cheltuielile se realizează în baza bugetului local aprobat în plenul Consiliului Local, bineînţeles după ce acesta a fost supus unei prealabile şi obligatorii consultări cu contribuabilii locali.
Pe blogul semnat de Frăţilă, apar câteva rânduri legate de „ordinele” primite de subsemnatul de la „băieţi” pentru a face control „la sânge” asupra activităţii societăţii care administrează terenul de minifotbal de la Casa Tineretului. Faţă de cele expuse în material, doresc să exprim punctual câteva răspunsuri:
1. Societatea în cadrul căreia Frăţilă este acţionar administrează un teren de 1200 mp, iar în calitate de asociată şi-a asumat prin contract anumite obligaţii, printre care şi realizarea unor investiţii de 150.000 lei, urmând ca din profitul realizat să cedeze primăriei, în calitate de asociat principal, 10% - plătibil anual. Această asociere înfiinţată în nov. 2008, printr-un contract cu drepturi şi obligaţii, necesită din partea ambilor asociaţi un control al modului de ducere la începlinire a obligaţiilor asumate.
Fiind vorba de bani publici pe care primăria trebuia să-i încaseze prin contract, este evident că se impunea un control „la sânge”, pentru a se preîntâmpina orice tendinţă de evaziune. Că numitul Frăţilă are sau nu are interese patrimoniale, nu interesează în momentul în care se aprobă planul de control fiscal anual. Acest plan se întocmeşte în perioada noiembrie - decembrie a fiecărui an pentru anul fiscal următor, de către şeful serviciului „Venituri bugetare”, fiind aprobat de subsemnatul în calitate de şef direct - responsabil de colectarea veniturilor bugetare. La data elaborării şi aprobării planului de control pentru anul 2010, fără „ordin din afară”, au fost incluse pentru verificare tematică toate contractele de asociere în derulare.
Revenind la ideea principală, reamintesc persoanei nemulţumite, că „fără a mă opinti” direct şi personal, inspectorii de control au depistat suficiente, să le zicem deocamdată „carenţe” în derularea contractului, legate atât de neplata la termen a unor obligaţii contractuale, de modul de ţinere a evidenţei contabile pentru activitatea asocierii, cât şi de nefinalizarea la termen a unor lucrări de investiţii asumate prin contractul de asociere.
2. La „sfatul” dat de Frăţilă, ca în timpul „opintelilor” să-i acord răspunsuri la câteva întrebări, îi fac cunoscut acestui personaj că, trecând în revistă şirul de nelămuriri pe care le are legat de activitatea Spitalului, subsemnatul - în calitatea mea de membru al Consiliului de Administraţie al Spitalului Municipal, nu pot să-i acord răspunsurile dorite, problemele ridicate nefiind de competenţa Consiliului de Administraţie, dar că se poate adresa pentru lămuriri suplimentare direct conducerii executive a instituţiei respective.
3. Legat de ultima afirmaţie, potrivit căreia nimeni nu mă întreabă în ce direcţie ajung veniturile colectate, îl asigur pe acest personaj că toate cheltuielile se realizează în baza bugetului local aprobat în plenul Consiliului Local, bineînţeles după ce acesta a fost supus unei prealabile şi obligatorii consultări cu contribuabilii locali.
Ec. Gheorghe Ecaterinescu
P.S. Îmi cer scuze - de la eventualii cititori - pentru modul în care m-am adresat acestei persoane, Frăţilă, dar, pe bază de reciprocitate, nu pot să-i acord apelativul de „domn”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu