Fotbalul local sau cine tranşează porcul la abator

Fără îndoială, evenimentul local cu cea mai mare audienţă la public care a avut loc săptămâna trecută a fost derby-ul fotbalistic dintre CSM şi Unirea, echipe care în acel moment erau primele două clasate în Liga I Prahova. În faţa a peste 1500 de spectatori, fotbalul câmpinean a arătat tot ce are el mai bun în acest moment. Desigur, nu voi face din această scriitură o cronică sportivă, pentru că nu este nici locul şi nici nu mă prea pricep la acest gen jurnalistic, ci mai degrabă am să aduc în prim plan o poveste din tribună, care mi-a dat de gândit.  Atât în timpul meciului, cât şi după fluierul de final, am auzit multă lume cu scaun la cap comentând defavorabil pe marginea propagandei pe care şi-o fac politicienii pe spinarea fotbalului. Nimic nou. Însă unul dintre comentarii, care se constituia, de fapt, într-o replică a unui microbist către altul, suna cam aşa: „Ce te faci, mă, că nu înţelegi? Aici e vorba de cine tranşează porcul la abator în alegerile de anul viitor! Crezi că ăstora le pasă de fotbal?”

Auzind o astfel de vorbă, recunosc că am stat pe gânduri câteva minute, să înţeleg cam ce a vrut să spună omul, pe care l-am identificat pe loc cu un personaj din romanul „Moromeţii”, când făcea legătura între porc, alegeri şi abator. Am înţeles că se referea la bătălia politicienilor pentru putere, care odată ajunsă şi în fotbal, îl dezgusta pe el şi pe amicii din jur. L-am auzit apoi vorbind despre rivalitatea politică, care a dat naştere unei rivalităţi sportive artificiale între cele două echipe de fotbal şi că fiecare ar avea un viitor strâns legat de anul electoral 2012. La un moment dat, am vrut să intervin şi să-i spun Morometelui şi interlocutorilor săi că, pe undeva, aveau dreptate, pentru că rivalitatea politică dintre Guran şi Tiseanu a adus artificial, în conturile celor de la Unirea, mulţi bani publici, care în alte condiţii nu i-ar fi primit niciodată, mărturie fiind şi faptul că în anii din urmă Unirea nu a primit nici o ceapă degerată de la primarul portocaliu. Aş mai fi vrut să-i spun că rivalitatea politică în cazul de faţă se manifestă de pe poziţii total diferite şi anume între un iubitor al fenomenului, care îşi cheltuieşte propriile resurse financiare de ani de zile şi un mim politic, dispus să finanţeze din banul public, în preajma campaniilor electorale, şi o cursă de melci, numai să iasă voturi. Pentru că una este să tranşezi la abator porcul crescut de tine şi alta să-l primeşti plocon pe masă, cu mărul în gură, fără să scoţi vreun leu din propriul buzunar.
Fluierul arbitrului a lăsat, însă, numai fotbalul să îşi spună cuvântul. Până la urmă asta este important.

P.S. Dincolo de spectacolul sportiv şi rivalitatea politică prost înţeleasă, derby-ul fotbalistic dintre CSM şi Unirea a adus în prim plan şi câteva aspecte care ar trebui să le dea de gândit celor care le girează cu numele lor, printre care şi acela că o bună parte a galeriei celor de la Unirea a înjurat şi scuipat după meci doi acţionari ai CSM care tocmai părăseau stadionul. Astfel de manifestări sunt cel puţin ruşinoase.