joi, 27 februarie 2014

Detest toate scârbele astea care nu mai au nimic sfânt!

De câteva zile, mă confrunt cu o altă situaţie (după cazul Apostolescu) dramatică a unui om rămas pe drumuri, fără familie şi un acoperiş deasupra capului. Vasile Rotaru are 80 de ani şi după o viaţă de muncă (dovada este pensia de 1.100 de lei) a ajuns să umble din poartă în poartă, cerând atât de puţin: un loc unde să pună capul pe o pernă, azi, mâine şi până la sfârşitul zilelor lui. Nu ştiu cum a ajuns într-o astfel de situaţie şi nici nu mă interesează, însă ştiu că acest om are dreptul la o bătrâneţe trăită decent, asigurată de statul român, îngrijitorul acestei naţii. 


În acest sens, am intervenit (ca şi în cazul Apostolescu) pe la toate instituţiile care, teoretic, ar trebui să se îngrijească de soarta lui şi am aflat că Vasile Rotaru este unul dintre cei mulţi (copii, bătrâni) care nu au nicio şansă în societate. În aşezămintele sociale din judeţ nu mai sunt locuri (aflu că există liste de aşteptare de sute de persoane), iar la Câmpina nu se încadrează în prevederilor unor legi absurde după care se ghidează Asociaţia Diaconia, aflată sub patronajul Patriarhiei Române. I-am întrebat pe aceşti toţi răspunzători ai sistemului ce e de făcut. Nimeni nu ştie şi nu vrea să-şi asume o răspundere. Azi, Vasile Rotaru mă priveşte cu ochi blajini şi mă roagă din sufletul lui de om bătrân şi chinuit să-l ajut. Ştiu că-mi este practic imposibil să decimez acest sistem nenorocit şi mă gândesc la ce bun să mai fac politică într-o ţară în care ne mor bătrânii şi copiii pe stradă?! În ultimă instanţă, am încercat şi sensibilizarea unor politicieni cu funcţii de răspundere şi mi-au râs în nas, considerându-mă un ciudat. Detest toate scârbele astea care nu mai au nimic sfânt! Până vineri, 28 februarie, la prânz, Vasile Rotaru va “locui” într-o cameră de hotel la Casa Tineretului, gest pentru care îi mulţumesc lui Florin Buda. De mâine, însă, Dumnezeu cu mila!
Încă mai sper ca autorităţile să fie de acord cu reinternarea bătrânului la Centrul social de pe Voila. Aproape că am ajuns să le cerşesc bunăvoinţa. Nu mă deranjează, atâta vreme cât Vasile Rotaru va avea unde să doarmă, cel puţin pentru o vreme.