Am ascultat şi citit de multe ori în aceste zile mesajul istoric, rostit de la tribuna Parlamentului, de fostul rege al României, Mihai I, căutând printre rânduri un semn al aroganţei ori al făţărniciei politicianiste din zilele noastre. O frântură de propagandă în favoarea monarhiei ori vreo aluzie înţepătoare la adresa netrebnicilor care de 21 de ani batjocoresc în diverse forme coroana regală, un simbol naţional şi o parte importantă din istoria acestui neam. Nimic din toate astea! Ultimul nostru suveran, Mihai I, a ales calea bunului simţ, adresându-se poporului său cu demnitatea şi responsabilitatea unui mare om de stat. Preţ de aproximativ zece minute, în 25 octombrie 2011, România a avut privilegiul să respire aerul curat al normalităţii, ascultând poate pentru prima dată în ultimii 21 de ani, de la tribuna Parlamentului, un îndemn lipsit de duhoarea politicii falimentare dâmboviţene. Poporul (de la vlădică până la opincă) a fost însă mai degrabă preocupat să-i înjure pe cei câţiva demnitari cu obrazul gros ai actualei puteri politice şi bisericeşti, care au tratat cu fundul o întâlnire istorică, decât să înţeleagă şi să reflecteze la adevărul unor vorbe precum „Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos” sau „cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea (...). România are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi”.
După 84 de ani de când a devenit rege, Mihai I încă mai are puterea să vorbească răspicat despre problemele românilor şi să le arate calea demnă de urmat: „Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare. România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății”.
Nu sunt un susţinător al monarhiei, însă în faţa unei astfel de personalităţi publice nu pot decât să mă înclin.
P.S. Iniţial, în rubrica de azi am vrut să fac şi câteva comentarii pe marginea unor subiecte cum ar fi scandalul recent iscat între politrucii locali din pricina unei centrale termice ori despre aventurile în oraşul „pe scurt” ale lui William Brânză, însă în cele din urmă am renunţat, socotind că astfel de personaje trebuie date uitării măcar azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu