Suflete moarte

Pe cititorii de literatură în general şi mai cu seamă ai operelor marilor clasici, titlul scriiturii mele de azi îi poate duce cu gândul la naraţiunea semnată de Gogol. Faptul că am preluat una dintre sintagmele preferate ale lui Gogol nu este deloc o întâmplare, pentru că în „Suflete moarte” celebrul autor ne-a încântat spiritul cu personaje memorabile din epoca în care a trăit şi pe care azi le regăsim la tot pasul în societatea modernă.
Unul dintre eroii lui Gogol, Cicikov, despre care azi voi face vorbire cu un anumit scop, este un personaj fără substanţă, care este dispus la orice sacrificiu pentru a se menţine într-o funcţie publică călduţă, de dragul unor privilegii mărunte, în urma cărora să se simtă mai aproape de lumea bună. Iată cum îl descrie scriitorul pe Cicikov: „... Eroul nostru îndura totul, îndura cu tărie şi răbdare şi a îndurat mereu, până ce în sfârşit a găsit o soluţie să se menţină în slujba comunităţii. Trebuie spus că această slujbă fusese încă de mult obiectul tainic al gândurilor lui. Adeseori spunea cu un oftat: «Aici e de mine, între oameni din lumea bună. Şi ce cămăşi de olandă fină ar putea să-mi pice». Cicikov se gândea şi la un anume săpun franţuzesc, care făcea pielea nemaipomenit de albă, dând frăgezime obrajilor. Dumnezeu ştie cum se numea săpunul, dar după închipuirea lui el se putea procura fără doar şi poate numai de pe urma funcţiei de slujbaş al statului în vamă...”.
Aşa cum spuneam mai înainte, tipul de om pe care îl reprezintă personajul lui Gogol a ajuns azi la putere în societatea românească. Cicikov trăieşte în toate structurile statului, de cele mai multe ori sub chipul funcţionarului public şi, ceea ce este mai grav, al eternului candidat pentru o funcţie publică, care odată ce a simţit „parfumul săpunului franţuzesc” s-a transformat într-un suflet mort, pentru care nimeni şi nimic nu mai contează, în afara vieţii lui privilegiate de lefegiu al statului. El îşi urmăreşte scopul cu răbdare şi de cele mai multe ori nu suportă să fie criticat.
Zilele trecute, un astfel de personaj din administraţia locală, desprins parcă din naraţiunea lui Gogol, a organizat o conferinţă de presă la Primărie, cu scopul de a demonta dezvăluirile publicate în ziarul pe care îl conduc, cu privire la suspiciunile de nereguli găsite de Uniunea Europeană la proiectul Calea Dacia, finanţat din bani europeni. Omul a bălmăjit nişte explicaţii penibile, de pe urma cărora n-a aflat nimeni mare lucru, lăsând totuşi să se înţeleagă că dacă undeva există o greşeală, iar bugetul local va fi mai sărac cu aproximativ 10 miliarde lei vechi, ea nu s-a produs în totalitate la Primăria Câmpina, ci mai degrabă pe undeva pe la ministerul de resort.

Măi să fie! Stimabilul vrea să ne prostească! Păi oare  dumnealui a uitat că oamenii pe care îi conduce au întocmit caietul de sarcini al proiectului şi că tot ei sunt membrii comisiei care a stabilit cine câştigă licitaţia contestată acum de reprezentanţii forurilor europene? Controlorii europeni au scris negru pe alb că administraţia Tiseanu va fi sancţionată cu multe miliarde de lei vechi pentru nerespectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice. Achiziţiile publice s-au făcut la Câmpina, iar din acest punct de vedere nu mai este loc de întors.
Interesant este şi faptul că, luat la bani mărunţi de ziarişti, în conferinţa de presă, pe marginea acestui subiect, personajul (Cicikov al nostru) s-a arătat mai iritat de scrierile mele din această rubrică decât de greşelile impardonabile pe care i le reproşează Europa. El avea treabă cu „izmenele... de firmă” aduse în discuţie în textele mele şi nu cu faptul că se va afla în situaţia să le explice contribuabililor de ce s-au dus 10 miliarde lei vechi pe apa sâmbetei. Nu mă mai miră nimic la acest personaj din administraţia locală, care l-ar putea înlocui cu succes pe Cicikov în romanul lui Gogol.
P.S. Intenţionat am evitat să folosesc în textul de mai sus numele personajului din administraţia locală, pentru a vă lăsa pe dumneavoastră, cititorii, să-l identificaţi. Nu este greu deloc.