Este normal să măreşti taxele şi impozitele locale cu 20% într-o perioadă de profundă criză financiară, în toiul unei ierni aspre care înghite foarte mult combustibil pentru încălzire, când foarte mulţi cetăţeni au rămas fără un loc de muncă, iar ca o bomboană pe colivă, preţurile la toate produsele de bază explodează de la o zi la alta?
Iată o întrebare pe care o primesc aproape zilnic de la oameni din diverse medii sociale şi o temă peste care autorităţile locale au trecut foarte rapid, aruncând vreo două argumente absolut infantile din punctul meu de vedere: „Am mărit taxele şi impozitele locale pentru că este criză şi în plus de asta nu le-am mai modificat de câţiva ani” spunea primarul Tiseanu nu cu mult timp în urmă, încercând să-şi justifice demersul.
O mai mare aberaţie ca asta nici c-am auzit până acum. Să măreşti taxele pentru că este criză!!! Cu o astfel de gândire de tip Vanghelie, primarul Tiseanu şi sfătuitorii lui şi-au dat examenul de diletantism în fruntea unei administraţii care nu ştie decât să strângă biruri pentru a avea (în multe cazuri) ce cheltui după ureche, fără niciun fel de strategie pe termen mediu sau lung (asta este o altă temă pe marginea căreia merită discutat foarte serios). Ce poate fi mai frumos decât să stai în spatele unui birou, să aştepţi bani de la nişte fraieri de contribuabili, care mai stau şi la rând pentru asta, iar tu să-i împarţi în stânga şi-n dreapta din vârful pixului?!
Revenind la argumentul pentru care administraţia Tiseanu a mai umflat cu 20% povara de pe umerii contribuabililor, şi anume că „este criză”, am să fac o scurtă paranteză şi am să vă reamintesc că edilul nostru şef spunea în urmă cu un an (la sfârşitul lui 2009) că în Câmpina nu este criză şi că bugetul local nu va avea de suferit. Atunci poate că-l lovise valul de energie pozitivă venit dinspre şeful său de partid, Boc, care la rându-i, pe vremea aceea, scotea pe gură tot astfel de aberaţii.
Aşadar, mărim taxele pentru că este criză! Sincer, nu mă prea pricep la finanţe, însă trebuie să fii de-a dreptul găgăuţă să susţii o astfel de măsură de împovărare a contribuabilului într-o perioadă în care veniturile lui scad dramatic. Este clar că în urma acestei decizii vor fi tot mai puţini cei care vor reuşi să îşi achite obligaţiile. Calculul lor a fost, însă, altul. Unul care este, de fapt, proba indiferenţei acestor politruci faţă de oameni şi anume „să scoatem mai mulţi bani de la cei care mai pot plăti, astfel încât să acoperim pierderea pricinuită de rău-platnici şi astfel bugetul de cheltuieli al oraşului să rămână aproximativ la nivelul unui an normal, neafectat de criză”. Pentru ei, bugetul de cheltuieli este mult mai important decat starea de inconfort a cetăţeanului, care în foarte multe cazuri a ajuns, cum spuneam, într-o situaţie dramatică.
Bugetul de cheltuieli al administraţiei locale este, de fapt, ceea ce ar trebui să se dea înapoi cetăţeanului, însă o mare parte din el reprezintă gândirea bolnavă a unor exchibiţionişti politici (de exemplu: miliarde cheltuite pe studii de fezabilitate care nu au fost folosite niciodată, pe spectacole şi balcoane înflorite etc)., iar o altă parte îl reprezintă aportul unor băieţi deştepţi la bunul mers al unor companii agreate în sfera politicului (aici nu vă mai dau exemple, pentru că ele sunt de notorietate). Bineînţeles că multe zeci de miliarde din bugetul local au destinaţii speciale (învăţământ, sănătate, asistenţă socială., ordine publică), care trebuie onorate, însă această zonă nu intră în discuţia noastră.
Iată o întrebare pe care o primesc aproape zilnic de la oameni din diverse medii sociale şi o temă peste care autorităţile locale au trecut foarte rapid, aruncând vreo două argumente absolut infantile din punctul meu de vedere: „Am mărit taxele şi impozitele locale pentru că este criză şi în plus de asta nu le-am mai modificat de câţiva ani” spunea primarul Tiseanu nu cu mult timp în urmă, încercând să-şi justifice demersul.
O mai mare aberaţie ca asta nici c-am auzit până acum. Să măreşti taxele pentru că este criză!!! Cu o astfel de gândire de tip Vanghelie, primarul Tiseanu şi sfătuitorii lui şi-au dat examenul de diletantism în fruntea unei administraţii care nu ştie decât să strângă biruri pentru a avea (în multe cazuri) ce cheltui după ureche, fără niciun fel de strategie pe termen mediu sau lung (asta este o altă temă pe marginea căreia merită discutat foarte serios). Ce poate fi mai frumos decât să stai în spatele unui birou, să aştepţi bani de la nişte fraieri de contribuabili, care mai stau şi la rând pentru asta, iar tu să-i împarţi în stânga şi-n dreapta din vârful pixului?!
Revenind la argumentul pentru care administraţia Tiseanu a mai umflat cu 20% povara de pe umerii contribuabililor, şi anume că „este criză”, am să fac o scurtă paranteză şi am să vă reamintesc că edilul nostru şef spunea în urmă cu un an (la sfârşitul lui 2009) că în Câmpina nu este criză şi că bugetul local nu va avea de suferit. Atunci poate că-l lovise valul de energie pozitivă venit dinspre şeful său de partid, Boc, care la rându-i, pe vremea aceea, scotea pe gură tot astfel de aberaţii.
Aşadar, mărim taxele pentru că este criză! Sincer, nu mă prea pricep la finanţe, însă trebuie să fii de-a dreptul găgăuţă să susţii o astfel de măsură de împovărare a contribuabilului într-o perioadă în care veniturile lui scad dramatic. Este clar că în urma acestei decizii vor fi tot mai puţini cei care vor reuşi să îşi achite obligaţiile. Calculul lor a fost, însă, altul. Unul care este, de fapt, proba indiferenţei acestor politruci faţă de oameni şi anume „să scoatem mai mulţi bani de la cei care mai pot plăti, astfel încât să acoperim pierderea pricinuită de rău-platnici şi astfel bugetul de cheltuieli al oraşului să rămână aproximativ la nivelul unui an normal, neafectat de criză”. Pentru ei, bugetul de cheltuieli este mult mai important decat starea de inconfort a cetăţeanului, care în foarte multe cazuri a ajuns, cum spuneam, într-o situaţie dramatică.
Bugetul de cheltuieli al administraţiei locale este, de fapt, ceea ce ar trebui să se dea înapoi cetăţeanului, însă o mare parte din el reprezintă gândirea bolnavă a unor exchibiţionişti politici (de exemplu: miliarde cheltuite pe studii de fezabilitate care nu au fost folosite niciodată, pe spectacole şi balcoane înflorite etc)., iar o altă parte îl reprezintă aportul unor băieţi deştepţi la bunul mers al unor companii agreate în sfera politicului (aici nu vă mai dau exemple, pentru că ele sunt de notorietate). Bineînţeles că multe zeci de miliarde din bugetul local au destinaţii speciale (învăţământ, sănătate, asistenţă socială., ordine publică), care trebuie onorate, însă această zonă nu intră în discuţia noastră.
Revenind la diletantismul autorităţilor locale (şi aici mă refer la primul eşalon care hotărăşte), am să remarc că una dintre soluţiile prin care ar fi putut să fie evitată o aşa creştere dramatică a taxelor şi impozitelor locale (vă reamintesc că la ora asta avem creşterea cea mai mare din România, faţă de anul trecut, în ce priveşte taxele), ar fi fost sistarea, cel puţin pentru un an de zile a cheltuielilor care nu sunt de strictă necesitate pentru cetăţeni (şi aici mă refer la nebunia asfaltărilor şi a borduriadei, la proiectele civice fanteziste etc.) şi la diminuarea costurilor din aparatul propriu al primăriei, care sunt convins că reprezintă multe miliarde. Astfel de măsuri, coroborate cu altele, dintr-o „strategie de criză pusă la cale de administraţia Tiseanu” ar fi fost, poate, o soluţie pentru evitarea, cel puţin în această perioadă nefastă, a creşterii substaţiale a birurilor locale. Nu am pretenţia că cele arătate de mine mai sus pot fi ridicate la conceptul de soluţie, însă cred că pot fi considerate încercări de a rezolva o astfel de situaţie penibilă.
Aţi auzit în ultimul an şi jumătate, de când se plimbă criza finananciară şi economică pe plaiurile mioritice, vreo vorbă, în acest sens, din partea autorităţilor locale? A prezentat administraţia Tiseanu vreo strategie de criză şi eu nu ştiu? Nu. Ei doar au mărit taxele şi impozitele locale cu 20% şi ştiu să sară la gâtul celor care îi întreabă cum se cheltuieşte banul public.
Trebuie să mai ştiţi că bugetul Câmpinei este împovărat pentru mulţi ani de aici înainte de datorii pe la bănci (bani împrumutaţi pentru tot felul de investiţii, unde se cheltuiesc miliarde multe şi ştiţi dvs., cititorii, cum anume), iar nebunia investiţiilor în care se lansează administraţia Tiseanu miroase, mai degrabă, a parfum de an electoral 2012. Aş putea să fiu de acord cu această abordare, însă aş vrea să ştiu care este preţul ei.
Morala acestei poveşti adevărate se poate traduce în vorbele rosite studenţilor de unul dintre marii profesori ai lui Mircea Eliade: „Băieţi, fiecare din voi va avea la un moment dat de dus în spinare un mort. Dacă nu scăpaţi de el, o să ajungeţi în groapă”.
Aţi auzit în ultimul an şi jumătate, de când se plimbă criza finananciară şi economică pe plaiurile mioritice, vreo vorbă, în acest sens, din partea autorităţilor locale? A prezentat administraţia Tiseanu vreo strategie de criză şi eu nu ştiu? Nu. Ei doar au mărit taxele şi impozitele locale cu 20% şi ştiu să sară la gâtul celor care îi întreabă cum se cheltuieşte banul public.
Trebuie să mai ştiţi că bugetul Câmpinei este împovărat pentru mulţi ani de aici înainte de datorii pe la bănci (bani împrumutaţi pentru tot felul de investiţii, unde se cheltuiesc miliarde multe şi ştiţi dvs., cititorii, cum anume), iar nebunia investiţiilor în care se lansează administraţia Tiseanu miroase, mai degrabă, a parfum de an electoral 2012. Aş putea să fiu de acord cu această abordare, însă aş vrea să ştiu care este preţul ei.
Morala acestei poveşti adevărate se poate traduce în vorbele rosite studenţilor de unul dintre marii profesori ai lui Mircea Eliade: „Băieţi, fiecare din voi va avea la un moment dat de dus în spinare un mort. Dacă nu scăpaţi de el, o să ajungeţi în groapă”.
P.S. 1. A început să-mi placă Georgică, senatorul de la PSD!!! De când s-a îmbrăcat în roşu parcă are o faţă mai umană. E de-al nostru, din popor. La sfârşitul săptămânii trecute a ieşit în conferinţă de presă şi i-a luat de ciuf pe şmecherii din administraţia locală cu privire la „afacerea centralelor termice”. Le-a pus în vedere să plătească penalităţi pentru întârzierea de şase luni a semnării contractului şi i-a ameninţat că îi reclamă la Curtea de Conturi. După atâta experienţă politică şi administrativă, mă surprinde că Georgică, altfel spirt, nu s-a prins că ăştia au fost cu cinci minute mai vicleni şi au stipulat în documentul de licitaţie faptul că firmele câştigătoare au dreptul să încheie contracte şi să plătească după şase luni. Altfel spus, cumperi azi şi plăteşti când ai bani. Poate aici este vreo chichiţă (cu toate că nu prea cred) acceptată tacit de deontologii din primărie. Şi mai este o chestie interesantă: cam în câţi ani trebuie achitată suma pentru care au fost achiziţionate centralele?
P.S. 2. Din câte am auzit, hotelul de la Casa Tineretului a intrat în vizorul unor concesionari de partid. Ăsta a mai rămas „nerentabilizat” de băieţii deştepţi, că în rest, încontro te uiţi, totul e luat în stăpânire! Cineva mi-a şoptit că şi liceul Mecanică 2 de la Turnătorie urmează să intre în „privatizare”.
P.S. 3. Şi totuşi, deontologii din Primărie nu sunt pierduţi definitiv în negura aroganţei. Faptul că i-au acordat titlul de „Cetăţean de Onoare” fostului primar R.R. Micu după ce au citit în rubrica de faţă povestea dramatică prin care trece fostul lor şef, este un semn de normalitate. Sunt fericit că am avut un cuvânt de spus în favoarea recunoaşterii publice a meritelor unui om de mare caracter.
P.S. 2. Din câte am auzit, hotelul de la Casa Tineretului a intrat în vizorul unor concesionari de partid. Ăsta a mai rămas „nerentabilizat” de băieţii deştepţi, că în rest, încontro te uiţi, totul e luat în stăpânire! Cineva mi-a şoptit că şi liceul Mecanică 2 de la Turnătorie urmează să intre în „privatizare”.
P.S. 3. Şi totuşi, deontologii din Primărie nu sunt pierduţi definitiv în negura aroganţei. Faptul că i-au acordat titlul de „Cetăţean de Onoare” fostului primar R.R. Micu după ce au citit în rubrica de faţă povestea dramatică prin care trece fostul lor şef, este un semn de normalitate. Sunt fericit că am avut un cuvânt de spus în favoarea recunoaşterii publice a meritelor unui om de mare caracter.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu