De mai bine de trei săptămâni mă aflu în faţa unei dileme pe care conştiinţa refuză cu obstinaţie să o soluţioneze. Principiul care stă la baza acestei nehotărâri este raportul între ceea ce spui şi ceea ce faci în viaţa publică, ca subdiviziune a moralităţii.
Lupta mea interioară derivă din faptul că până nu de mult combăteam în această rubrică obiceiul celor care deţin puterea locală de a risipi prea mulţi bani publici pentru organizarea de spectacole stradale, iar azi sunt chiar eu în situaţia de a fi parte la o astfel de hotărâre favorabilă în ceea ce priveşte manifestările cultural-artistice prilejuite de zilele oraşului – Serbările Toamnei.
N-am să fiu ipocrit, să invoc drept scuză a deciziei mele faptul că am fost obligat de anumite împrejurări politice (aşa cum s-a şi întâmplat, într-o anumită măsură) să accept organizarea unei astfel de manifestări, pentru că adevărul este acela că la baza deciziei mele, în calitate de preşedinte al comisie de specialitate a Consiliului Local, a stat doar gândul de a le da posibilitatea câmpinenilor, o dată în an, să se simtă sărbătoriţi în calitatea lor de cetăţeni care trăiesc, muncesc şi plătesc taxe aici şi nu în altă parte. Cum ar fi fost ca noi, cei aleşi, să ne lăudăm că facem economie la buget, tocmai când vine vorba de sărbătoarea lor, a câmpinenilor? Păi de ce să nu economisim banul public eradicând şpăgile şi comisioanele încasate de pe urma lucrărilor publice, care însumează anual, după părerea mea, de zece ori contravaloarea spectacolului stradal ce va avea loc peste câteva zile?! Nu, noi trebuie să strângem cureaua doar când vine vorba de cetăţeni, ca să le dăm impresia că suntem responsabili!
Dacă asta înseamnă să faci politică - administraţie locală şi din acest motiv se găsesc tot soiul de farisei să mă critice, mă tem că nu sunt deloc potrivit într-o astfel de postură. Mi-am promis atunci când am plecat pe acest drum, al celui ales în conducerea urbei, că voi fi întotdeauna de partea cetăţeanului şi aşa va rămâne. Ştiţi de ce pot să-mi permit o astfel de aroganţă? Pentru că nu mă interesează „sfânta” şpagă, care de obicei le închide gura politrucilor cu musca pe căciulă.
P.S. În ultima vreme lucrez intens la ceea ce va reprezenta în curând debutul meu editorial. Un volum de eseuri şi publicistică, inspirat în mare măsură de viaţa social-politică a oraşului. Recitind manuscrisele din trecut, mi-am limpezit gândurile, regăsind astfel calea (o vreme pierdută) pe care trebuie să o urmez, aceea a bunei credinţe faţă de semenii mei. Singura care mă poate apăra în faţa eventualelor greşeli ori naivităţi.
Lupta mea interioară derivă din faptul că până nu de mult combăteam în această rubrică obiceiul celor care deţin puterea locală de a risipi prea mulţi bani publici pentru organizarea de spectacole stradale, iar azi sunt chiar eu în situaţia de a fi parte la o astfel de hotărâre favorabilă în ceea ce priveşte manifestările cultural-artistice prilejuite de zilele oraşului – Serbările Toamnei.
N-am să fiu ipocrit, să invoc drept scuză a deciziei mele faptul că am fost obligat de anumite împrejurări politice (aşa cum s-a şi întâmplat, într-o anumită măsură) să accept organizarea unei astfel de manifestări, pentru că adevărul este acela că la baza deciziei mele, în calitate de preşedinte al comisie de specialitate a Consiliului Local, a stat doar gândul de a le da posibilitatea câmpinenilor, o dată în an, să se simtă sărbătoriţi în calitatea lor de cetăţeni care trăiesc, muncesc şi plătesc taxe aici şi nu în altă parte. Cum ar fi fost ca noi, cei aleşi, să ne lăudăm că facem economie la buget, tocmai când vine vorba de sărbătoarea lor, a câmpinenilor? Păi de ce să nu economisim banul public eradicând şpăgile şi comisioanele încasate de pe urma lucrărilor publice, care însumează anual, după părerea mea, de zece ori contravaloarea spectacolului stradal ce va avea loc peste câteva zile?! Nu, noi trebuie să strângem cureaua doar când vine vorba de cetăţeni, ca să le dăm impresia că suntem responsabili!
Dacă asta înseamnă să faci politică - administraţie locală şi din acest motiv se găsesc tot soiul de farisei să mă critice, mă tem că nu sunt deloc potrivit într-o astfel de postură. Mi-am promis atunci când am plecat pe acest drum, al celui ales în conducerea urbei, că voi fi întotdeauna de partea cetăţeanului şi aşa va rămâne. Ştiţi de ce pot să-mi permit o astfel de aroganţă? Pentru că nu mă interesează „sfânta” şpagă, care de obicei le închide gura politrucilor cu musca pe căciulă.
P.S. În ultima vreme lucrez intens la ceea ce va reprezenta în curând debutul meu editorial. Un volum de eseuri şi publicistică, inspirat în mare măsură de viaţa social-politică a oraşului. Recitind manuscrisele din trecut, mi-am limpezit gândurile, regăsind astfel calea (o vreme pierdută) pe care trebuie să o urmez, aceea a bunei credinţe faţă de semenii mei. Singura care mă poate apăra în faţa eventualelor greşeli ori naivităţi.
Un comentariu:
Nu inteleg ideea: daca cineva face praf banii publici, inseamna ca toti in Romania trebuie sa faca la fel? (desigur cu scop nobil)
Cultura costa, si daca o primesti in mod gratis, in general nu are valoare sau nu i se da valoare. Nu am vazut nicaieri pe planeta, o solutie de cultura in masa facuta pe strada. Din simplul motiv ca poate cui ii place baletul, poate nu ii place Buxtehude.
Ori spui ca faci serbari cultural-artistice, si atunci scoti gratarele din ecuatie si restul, ori spui ca faci serbari sa se simta lumea relaxata, si atunci scoti partea care streseaza.
Sau, ca sa fiu constructiv, probabil data viitoare o segmentare/targetare mai buna a lucrurilor este mai utila, decat sa incerci haotic sa multumesti pe toata lumea intr-un singur loc. Iar ca baza, data viitoare se poate incepe cu un program exact (pe ore/minute), care sa fie respectat nemteste. Sa stiu si eu ca daca vreau sa ma duc ca tot pensionarul, am un program mai linistit la ora X in locul Y, sa primesc si eu o bere gratuit si 2 mici (ca doar d'aia sunt sarbatorit), sa am parte de ceva deosebit si care sa ma scoata din casa. Chiar crede cineva ca eu ca pensionar o sa bat Campina, random toata ziua, doar doar o sa fiu la momentul potrivit in locul potrivit sa gasesc ce cautam?
Nu o mai lungesc. Politica e relativa, dar managementul...
Trimiteți un comentariu