Când scriu aceste rânduri mă aflu încă sub influenţa Serbărilor Toamnei, o manifestare care pentru mine poate reprezenta un punct de cotitură în activitatea de ales local pus în situaţia de a gestiona relaţia dintre autoritate şi cetăţean sub toate aspectele ei.
Lăsând la o parte faptul că cea de a cincea ediţie a Serbărilor Toamnei s-a remarcat printr-un format cu totul special faţă de anii precedenţi şi că a fost una dintre cele mai populare manifestări de stradă din ultimii ani (şi aici mă refer la miile de oameni care au umplut până la refuz Centrul Civic în cele două zile de sărbătoare), mă văd nevoit să scot în evidenţă un aspect care mi-a lăsat un gust amar, ca să nu spun mai mult.
Încă din faza de proiect, efortul autorităţilor şi al profesioniştilor organizatori de spectacole s-a concentrat pe eliminarea conceptului de bâlci – talcioc, care nu defineşte Câmpina, oraşul în care au trăit B.P. Hasdeu, N. Grigorescu, I.H. Rădulescu, C. Istrati, G. Bogza, Alexandru Tudor – Miu şi multe personalităţi ale culturii şi civilizaţiei româneşti.
Din păcate, lucrurile nu au stat chiar aşa, pentru că din primele momente de după ceremonia oficială de deschidere a sebărilor şi-a făcut apariţia, de nicăieri, un adevărat regiment de ciori (a se înţelege înaripate croncănitoare şi nu altceva) care a ocupat (abuziv, se înţelege) fiecare colţişor de spaţiu public oferind „servicii” dintre cele mai diverse. În mai puţin de o oră, spectacolul stradal gândit de organizatori s-a transformat într-un bâlci cu dramatice accente suburbane, atât la propriu, cât şi la figurat. Numai intervenţia fermă a oamenilor legii a mai curăţat puţin locul, însă nu pentru multă vreme. Ameninţate de bastoane, ciorile apăreau şi dispăreau, exact ca în filmul lui Hitchcock. Ceea ce a urmat după acest conflict nu mai poate fi povestit aici (fără dovezi), pentru că ţine de complicitatea anumitor personaje cu funcţie din urbea noastră. Ca un fel de concluzie, mai pot spune doar atât: în Câmpina, nimic nu este întâmplător.
P.S. În aceste două zile de serbări am stat foarte mult pe stradă, printre oameni, în marea lor majoritate de calitate. Din păcate, am avut ocazia să-i cunosc şi pe ceilalţi, scandalagiii, beţivii, hoţii, care şi-au permis să tulbure grav liniştea celor din jur, să tâlhărească şi să distrugă bunuri publice. Cu această ocazie, am înţeles multe despre concetăţenii mei şi tocmai de aceea cred că Serbările Toamnei vor rămâne, repet, un punct de cotitură în activitatea mea ulterioară din administraţia publică.
Lăsând la o parte faptul că cea de a cincea ediţie a Serbărilor Toamnei s-a remarcat printr-un format cu totul special faţă de anii precedenţi şi că a fost una dintre cele mai populare manifestări de stradă din ultimii ani (şi aici mă refer la miile de oameni care au umplut până la refuz Centrul Civic în cele două zile de sărbătoare), mă văd nevoit să scot în evidenţă un aspect care mi-a lăsat un gust amar, ca să nu spun mai mult.
Încă din faza de proiect, efortul autorităţilor şi al profesioniştilor organizatori de spectacole s-a concentrat pe eliminarea conceptului de bâlci – talcioc, care nu defineşte Câmpina, oraşul în care au trăit B.P. Hasdeu, N. Grigorescu, I.H. Rădulescu, C. Istrati, G. Bogza, Alexandru Tudor – Miu şi multe personalităţi ale culturii şi civilizaţiei româneşti.
Din păcate, lucrurile nu au stat chiar aşa, pentru că din primele momente de după ceremonia oficială de deschidere a sebărilor şi-a făcut apariţia, de nicăieri, un adevărat regiment de ciori (a se înţelege înaripate croncănitoare şi nu altceva) care a ocupat (abuziv, se înţelege) fiecare colţişor de spaţiu public oferind „servicii” dintre cele mai diverse. În mai puţin de o oră, spectacolul stradal gândit de organizatori s-a transformat într-un bâlci cu dramatice accente suburbane, atât la propriu, cât şi la figurat. Numai intervenţia fermă a oamenilor legii a mai curăţat puţin locul, însă nu pentru multă vreme. Ameninţate de bastoane, ciorile apăreau şi dispăreau, exact ca în filmul lui Hitchcock. Ceea ce a urmat după acest conflict nu mai poate fi povestit aici (fără dovezi), pentru că ţine de complicitatea anumitor personaje cu funcţie din urbea noastră. Ca un fel de concluzie, mai pot spune doar atât: în Câmpina, nimic nu este întâmplător.
P.S. În aceste două zile de serbări am stat foarte mult pe stradă, printre oameni, în marea lor majoritate de calitate. Din păcate, am avut ocazia să-i cunosc şi pe ceilalţi, scandalagiii, beţivii, hoţii, care şi-au permis să tulbure grav liniştea celor din jur, să tâlhărească şi să distrugă bunuri publice. Cu această ocazie, am înţeles multe despre concetăţenii mei şi tocmai de aceea cred că Serbările Toamnei vor rămâne, repet, un punct de cotitură în activitatea mea ulterioară din administraţia publică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu