Îmi este greu să comentez ce s-a întâmplat în ultimele zile în România noastră. Ţara fierbe sub presiunea poporului nemulţumit, care a erupt dintr-o dată ca un vulcan în mijlocul unui cimitir al laşităţii.
În 1989, scânteia revoluţiei a fost pastorul reformat Laszlo Tökes, iar azi flacăra s-a aprins odată cu umilirea paramedicului arab Raed Arafat, personaj care s-a transformat în câteva zile într-un simbol pentru români. Cu siguranţă Arafat nu este singurul exemplu pozitiv din ţara asta, însă cei care au ieşit în stradă să-i apere demnitatea s-au regăsit în nedreptatea la care a fost supus acest om şi atunci apele răbdării au ieşit din matcă.
Ceea ce a început destul de timid, ca un protest de susţinere a serviciului public SMURD şi a întemeietorului acestuia, Raed Arafat, s-a transformat foarte repede într-o amplă manifestaţie de protest la nivel naţional împotriva actualei guvernări, care a ajuns să aibă accente dramatice în Bucureşti, unde din păcate am asistat la confruntări violente între o parte a protestatarilor şi jandarmi. Regretabilă şi condamnabilă situaţie.
Partea bună este însă faptul că după 22 de ani de la căderea lui Ceauşescu, românii au aruncat cât colo tăcerea de mormânt care îi îmbrăţişa de ani de zile, ieşind în stradă să-şi ceară drepturile, ceea ce după mine demonstrează că nemulţumirile lor nu se raportează doar la actualul regim politic, ci la întreaga clasă conducătoare a ţării, care şi-a arătat nepriceperea, nesimţirea şi uneori chiar reaua credinţă în ultimele două decenii. Tocmai de aceea cred că manifestaţiile din aceste zile nu pot fi condamnabile (cu excepţia actelor de violenţă provocate sau nu), pentru că odată ce se va fi terminat acest nou episode dramatic din istoria noastră, politicienii trebuie să înţeleagă că poartă toată răspunderea faţă de ceea ce s-a întâmplat şi că de aici înainte vor fi obligaţi să ţină seama cu adevărat de viaţa şi nevoile oamenilor. Altfel, istoria se va repeta.
Faţă de ceea ce se întâmplă în acest moment în ţară îmi este dificil să mai aduc în discuţie ce mi se întâmplă mie, aici la Câmpina, în calitate de jurnalist incomod. Şi totuşi, o fac, pentru că acest subiect are legătură libertatea de expresie şi cu dreptul garantat de Constituţie, de a ne spune opinia într-o ţară democratică membră a Uniunii Europene, care pentru o bună parte dintre politrucii aflaţi azi la putere (în cazul meu cei locali) a devenit o ameninţare care trebuie anchetată. Pe scurt, zilele trecute m-am trezit că sunt anchetat penal în calitate de ziarist pentru insultă şi calomnie. Consilierul local PDL Viorel Bondoc mi-a făcut plângere penală şi mă vrea judecat pentru că am avut curajul să le spun, lui şi celor de la putere, ce gândesc despre ei şi modul lor de a face politică şi administraţie în Câmpina. Vor să-mi închidă gura şi au găsit această cale, care îmi aminteşte de practicile legionare similare din timpul lui Horia Sima şi de perioada stalinistă şi poststalinistă în care libertatea de opinie era doar un vis. Vă mărturisesc că nu mă sperie acest gen de intimidare, ba dimpotrivă, mă îndârjeşte şi am să lupt cu ei aşa cum au făcut-o şi alţii înaintea mea, pentru dreptul de a spune ce gândesc în oraşul şi ţara mea.
Fidel moto-ului rubricii mele (vezi mai sus), nu am calomniat şi nu voi calomnia niciodată pe nimeni, pentru că nu îmi permite nici meseria şi nici educaţia pe care am primit-o. Spun doar adevărul, care supără. Recunosc că sunt scârbit de tot sistemul ăsta nenorocit, însă nu mă las, pentru că vreau să-i ofer copilului meu şansa la un viitor mai drept.
Am fost chemat la poliţie să dau declaraţii şi din păcate nu pot spune (deocamdată nu am voie) ce conţine plângerea penală a acestui Bondoc, însă vă asigur că este vorba de acuzaţii complet neserioase şi nefondate, demne de pâra unui copil dintr-o clasă primară. Cam aşa vrea acest soldat portocaliu să mă înfunde pe mine! Este evident că o astfel de penibilitate nu are decât scopul de a mă şicana şi intimida, însă astfel de tertipuri, care nu au nicio legătură cu statul de drept ori libertatea de opinie, nu mă vor determina să nu mai critic ceea ce este de criticat. Deocamdată atât. Promit să vă ţin la curent cu evenimentele pe parcursul anchetei.
P.S. Le mulţumesc celor care, aflând despre marea ispravă a soldatului portocaliu Bondoc, s-au arătat solidari cu mine. Aproape toţi m-au sfătuit să am răbdare, că va sosi în curând şi timpul adevărului.
În 1989, scânteia revoluţiei a fost pastorul reformat Laszlo Tökes, iar azi flacăra s-a aprins odată cu umilirea paramedicului arab Raed Arafat, personaj care s-a transformat în câteva zile într-un simbol pentru români. Cu siguranţă Arafat nu este singurul exemplu pozitiv din ţara asta, însă cei care au ieşit în stradă să-i apere demnitatea s-au regăsit în nedreptatea la care a fost supus acest om şi atunci apele răbdării au ieşit din matcă.
Ceea ce a început destul de timid, ca un protest de susţinere a serviciului public SMURD şi a întemeietorului acestuia, Raed Arafat, s-a transformat foarte repede într-o amplă manifestaţie de protest la nivel naţional împotriva actualei guvernări, care a ajuns să aibă accente dramatice în Bucureşti, unde din păcate am asistat la confruntări violente între o parte a protestatarilor şi jandarmi. Regretabilă şi condamnabilă situaţie.
Partea bună este însă faptul că după 22 de ani de la căderea lui Ceauşescu, românii au aruncat cât colo tăcerea de mormânt care îi îmbrăţişa de ani de zile, ieşind în stradă să-şi ceară drepturile, ceea ce după mine demonstrează că nemulţumirile lor nu se raportează doar la actualul regim politic, ci la întreaga clasă conducătoare a ţării, care şi-a arătat nepriceperea, nesimţirea şi uneori chiar reaua credinţă în ultimele două decenii. Tocmai de aceea cred că manifestaţiile din aceste zile nu pot fi condamnabile (cu excepţia actelor de violenţă provocate sau nu), pentru că odată ce se va fi terminat acest nou episode dramatic din istoria noastră, politicienii trebuie să înţeleagă că poartă toată răspunderea faţă de ceea ce s-a întâmplat şi că de aici înainte vor fi obligaţi să ţină seama cu adevărat de viaţa şi nevoile oamenilor. Altfel, istoria se va repeta.
Faţă de ceea ce se întâmplă în acest moment în ţară îmi este dificil să mai aduc în discuţie ce mi se întâmplă mie, aici la Câmpina, în calitate de jurnalist incomod. Şi totuşi, o fac, pentru că acest subiect are legătură libertatea de expresie şi cu dreptul garantat de Constituţie, de a ne spune opinia într-o ţară democratică membră a Uniunii Europene, care pentru o bună parte dintre politrucii aflaţi azi la putere (în cazul meu cei locali) a devenit o ameninţare care trebuie anchetată. Pe scurt, zilele trecute m-am trezit că sunt anchetat penal în calitate de ziarist pentru insultă şi calomnie. Consilierul local PDL Viorel Bondoc mi-a făcut plângere penală şi mă vrea judecat pentru că am avut curajul să le spun, lui şi celor de la putere, ce gândesc despre ei şi modul lor de a face politică şi administraţie în Câmpina. Vor să-mi închidă gura şi au găsit această cale, care îmi aminteşte de practicile legionare similare din timpul lui Horia Sima şi de perioada stalinistă şi poststalinistă în care libertatea de opinie era doar un vis. Vă mărturisesc că nu mă sperie acest gen de intimidare, ba dimpotrivă, mă îndârjeşte şi am să lupt cu ei aşa cum au făcut-o şi alţii înaintea mea, pentru dreptul de a spune ce gândesc în oraşul şi ţara mea.
Fidel moto-ului rubricii mele (vezi mai sus), nu am calomniat şi nu voi calomnia niciodată pe nimeni, pentru că nu îmi permite nici meseria şi nici educaţia pe care am primit-o. Spun doar adevărul, care supără. Recunosc că sunt scârbit de tot sistemul ăsta nenorocit, însă nu mă las, pentru că vreau să-i ofer copilului meu şansa la un viitor mai drept.
Am fost chemat la poliţie să dau declaraţii şi din păcate nu pot spune (deocamdată nu am voie) ce conţine plângerea penală a acestui Bondoc, însă vă asigur că este vorba de acuzaţii complet neserioase şi nefondate, demne de pâra unui copil dintr-o clasă primară. Cam aşa vrea acest soldat portocaliu să mă înfunde pe mine! Este evident că o astfel de penibilitate nu are decât scopul de a mă şicana şi intimida, însă astfel de tertipuri, care nu au nicio legătură cu statul de drept ori libertatea de opinie, nu mă vor determina să nu mai critic ceea ce este de criticat. Deocamdată atât. Promit să vă ţin la curent cu evenimentele pe parcursul anchetei.
P.S. Le mulţumesc celor care, aflând despre marea ispravă a soldatului portocaliu Bondoc, s-au arătat solidari cu mine. Aproape toţi m-au sfătuit să am răbdare, că va sosi în curând şi timpul adevărului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu