Aţi auzit, probabil, şi dacă nu vă spun eu acum, că inteligenţii ajunşi la putere în administraţia locală în urma unui regretabil complex de împrejurări vor să ne pricopsească cu un imn al oraşului, adică tot ceea ce-i lipsea câmpineanului cocoşat de taxe şi impozite, de stresul unui oraş transformat de asfaltangii în şantier şi de grija zilei de mâine. Probabil că unul cu mintea odihnită din gaşca de la putere a avut o revelaţie într-o noapte, lângă nevastă, în pat, iar a doua zi dimineaţă (pe la 10, când apare Tiseanu la Primărie) s-a înfiinţat proţap în biroul primarului exclamând: „Şefu’, să ştiţi că m-am gândit mult! Marile dumneavoastră realizări edilitare au nevoie de un imn!” Mi-l şi închipui pe Tiseanu mai întâi puţin mirat şi mai apoi îmbujorat de plăcere, cum le dă ordin de înfăptuire culturnicilor din comisia de specialitate a Consiliului Local. Drama în toată povestea asta nu este că oraşul va avea un imn, cu toate că mai degrabă ar fi fost cazul ca gogomanii să se gândească la o doină de jale, ci faptul că acest imn va fi ales, în urma propunerilor unei comisii de specialişti, de o supracomisie formată din politruci (cu excepţia lui Marcel Popescu, de la Casa Tineretului), care se pricep la muzică cum mă pricep eu la tuns oi. Vă dau doar trei nume din această comisie: colonel Viorel Bondoc, colonel Marian Dulă şi colonel Cercel Lucian. Vă închipuiţi că aceşti oameni se pricep la sport, cultură, sănătate, muzică, culte şi dau verdicte? Nu era mai normal ca pentru selecţia unui imn al oraşului să-şi dea cu părerea doar comisia de specialişti, formată din scriitori (poeţi, textieri) şi muzicieni? Ce rost mai are verdictul politrucilor într-o astfel de situaţie? Nu m-ar mira ca „cenzura” acestora să transforme imnul într-o odă pentru conducătorii lor iubiţi! Neseriozitatea cu care este abordat acest „proiect” rezidă şi din faptul că politrucii ageamii au alocat o sumă derizorie (2000 lei) pentru drepturile de autor care ar trebui plătite textierului şi compozitorului. Nu cred că un profesionist în materie şi-ar pierde vremea pentru o astfel de sumă. Dar ce mai contează! La noi cultura s-a îmbrăcat în uniformă, are epoleţi, vipuşcă şi o mână tremurândă la chipiu.
Am vrut ca azi să nu mai am ocazia să scriu despre limuzina de 1 miliard de lei vechi cumpărată şmechereşte acum câţiva ani din bani publici, la ordinul mai marilor din administraţia locală, pentru fosta consilieră personală a primarului Tiseanu, Jenica Tabacu, femeia care l-a sprijinit pe acesta să rămână primar atunci când a avut nevoie. Am sperat că nesimţirea unor politruci va trece prin filtrul conştiinţei şi al educaţiei şi va dispărea. M-am înşelat. Istoria acestei maşini scumpe este o mare probă a desfrâului pe bani publici, despre care eu tot vorbesc aici fără încetare. În urmă cu câţiva ani, Consiliul Local a aprobat achiziţionarea unui autoturism utilitar pentru Casa de Cultură „Geo Bogza”, care să fie folosit la activităţile specifice ale acestei instituţii. Numai că în urma licitaţiei, în curtea teatrului a ajuns o limuzină care nu putea fi folosită la transportul boxelor, a staţiilor de amplificare ori a recuzitei. Este evident că un nume important din Primărie şi-a dat acceptul pentru o astfel de achiziţie. Aproape imediat maşina a fost preluată de consilierul personal pe probleme de cultură al primarului, Jenica Tabacu. După retragerea acesteia din Consiliul Local şi din politică, maşina a fost parcată aproape doi ani în curtea Primăriei, până în ziua în care adjunctul şefului Poliţiei Comunitare, Irina Nistor, tot fost consilier al primarului, s-a gândit că i-ar sta mai bine limuzinei sub comanda ei, că tot rugineşte în parcul rece. Zis şi făcut. I-a bagat şefului sub nas o cerere, iar el s-a grăbit să iniţieze o hotărâre în Consiliul Local. Şi uite-aşa, miliardul trece de la una la alta (este vorba de instituţii), iar noi plătim taxe şi impozite mărite cu 20% pentru huzurul unor bugetari.
Soluţia corectă pentru a evita o astfel de situaţie jenantă şi mai ales pentru a arăta respect faţă de cetăţeanul contribuabil ar putea fi următoarea: limuzina de 1 miliard lei vechi ar trebui vândută la licitaţie, probabil sub valoarea ei de piaţă, cu 10.000-12.000 de euro, ceea ce ar însemna, de fapt, ca administraţia Tiseanu să recunoască cheltuiala inutilă pe care a făcut-o. Cu o parte din aceşti bani, Poliţia Comunitară şi-ar putea achiziţiona o Dacia Logan, iar diferenţa de câteva mii de euro rămasă să fie folosită într-o zonă unde este mai mare nevoie, cum ar fi la Fundaţia AISI de la Casa Tineretului, care se îngrijeşte, cu mare chin, de soarta a zeci de copii proveniţi din familii defavorizate.
Am vrut ca azi să nu mai am ocazia să scriu despre limuzina de 1 miliard de lei vechi cumpărată şmechereşte acum câţiva ani din bani publici, la ordinul mai marilor din administraţia locală, pentru fosta consilieră personală a primarului Tiseanu, Jenica Tabacu, femeia care l-a sprijinit pe acesta să rămână primar atunci când a avut nevoie. Am sperat că nesimţirea unor politruci va trece prin filtrul conştiinţei şi al educaţiei şi va dispărea. M-am înşelat. Istoria acestei maşini scumpe este o mare probă a desfrâului pe bani publici, despre care eu tot vorbesc aici fără încetare. În urmă cu câţiva ani, Consiliul Local a aprobat achiziţionarea unui autoturism utilitar pentru Casa de Cultură „Geo Bogza”, care să fie folosit la activităţile specifice ale acestei instituţii. Numai că în urma licitaţiei, în curtea teatrului a ajuns o limuzină care nu putea fi folosită la transportul boxelor, a staţiilor de amplificare ori a recuzitei. Este evident că un nume important din Primărie şi-a dat acceptul pentru o astfel de achiziţie. Aproape imediat maşina a fost preluată de consilierul personal pe probleme de cultură al primarului, Jenica Tabacu. După retragerea acesteia din Consiliul Local şi din politică, maşina a fost parcată aproape doi ani în curtea Primăriei, până în ziua în care adjunctul şefului Poliţiei Comunitare, Irina Nistor, tot fost consilier al primarului, s-a gândit că i-ar sta mai bine limuzinei sub comanda ei, că tot rugineşte în parcul rece. Zis şi făcut. I-a bagat şefului sub nas o cerere, iar el s-a grăbit să iniţieze o hotărâre în Consiliul Local. Şi uite-aşa, miliardul trece de la una la alta (este vorba de instituţii), iar noi plătim taxe şi impozite mărite cu 20% pentru huzurul unor bugetari.
Soluţia corectă pentru a evita o astfel de situaţie jenantă şi mai ales pentru a arăta respect faţă de cetăţeanul contribuabil ar putea fi următoarea: limuzina de 1 miliard lei vechi ar trebui vândută la licitaţie, probabil sub valoarea ei de piaţă, cu 10.000-12.000 de euro, ceea ce ar însemna, de fapt, ca administraţia Tiseanu să recunoască cheltuiala inutilă pe care a făcut-o. Cu o parte din aceşti bani, Poliţia Comunitară şi-ar putea achiziţiona o Dacia Logan, iar diferenţa de câteva mii de euro rămasă să fie folosită într-o zonă unde este mai mare nevoie, cum ar fi la Fundaţia AISI de la Casa Tineretului, care se îngrijeşte, cu mare chin, de soarta a zeci de copii proveniţi din familii defavorizate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu