Hotelul concesionat fără licitaţie e ca bazinul rămas inutil fără ministresă

Zilele trecute am aflat că la primul termen de licitaţie pentru concesionarea hotelului şi a foaierului mic de la Casa Tineretului nu s-a prezentat nimeni. Imediat m-am dus cu gândul la campania de presă pe care am făcut-o în jurul acestei afaceri controversate, în urma căreia, susţin şi azi, dacă nu aduceam în faţa opiniei publice adevăratele intenţii ale cercurilor politice şi de afaceri din jurul administraţiei locale, o mare parte din Casa Tineretului ar fi devenit, probabil, un nou centru al jocurilor de noroc pe harta judeţului. Primul impuls, după aflarea veştii că licitaţia nu a mai avut loc, a fost acela de a crede că firmele solicitante (adică cele trei cazinouri despre care am mai făcut vorbire atât în această rubrică, cât şi în alte articole, nu cu mult timp în urmă) s-au răzgândit văzând că, presaţi de opinia publică şi de ziare, mai marii administraţiei oraşului au fost nevoiţi să hotărască excluderea oricărei posibilităţi de a transforma Casa Tineretului într-un spaţiu al jocurilor de noroc. Mă şi gândeam că în ceasul al doisprezecelea i-a pocnit conştiinţa în cap pe toţi aceşti şmecheri puşi pe căpătuială şi au plecat spre alte zări, unde politrucii aranjeuri sunt mai eficienţi. Eram gata să îmi pun cenuşă în cap şi să bifez în mod public o măruntă victorie împotriva găştilor bine organizate ale celor de la putere, când cineva mai atent la amănunte mi-a arătat care este, de fapt, şmecheria.
În fapt, este vorba despre un paragraf introdus în „documentaţia de atribuire” a imobilului, unde la capitolul doi, privind instrucţiunile de organizare şi desfăşurare a procedurii de concesionare a hotelului, aprobate de majoritatea care deţine puterea în Consiliul Local, textul sună cam aşa: „Atribuirea contractului de concesiune se va face prin procedură de licitaţie, cu respectarea prevederilor OUG nr. 54/ 2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică (...). În cazul în care în urma publicării anunţului de licitaţie nu au fost depuse cel puţin trei oferte valabile, concendentul este obligat să anuleze procedura şi să organizeze o nouă licitaţie. Dacă nici după repetarea procedurii de licitaţie nu au fost depuse cel puţin trei oferte valabile, concendentul va anula procedura şi va organiza procedura de negociere directă”.
Aşadar, băieţii deştepţi din administraţia locală şi-au lăsat o portiţă deschisă pentru a fenta licitaţia, care presupune anumite canoane, cu intenţia clară de a concesiona un bun public, evaluat la aproximativ 800.000 de euro, prin negociere directă, adică la mica înţelegere. Primul pas a fost deja făcut, urmează al doilea (adică o altă licitaţie posibil anulată) şi al treilea, adică „alegerea” investitorului care trebuie. Are cineva curaj să pună pariu cu mine că aşa se va întâmpla?
Şi uite aşa ne prostesc ăştia pe noi în faţă cu bunele lor intenţii şi marile realizări, împănate cu mulţi bani şi bunuri publice.
Mai mult decât atât, surse credibile din Primărie, care nu vor să mai slugărească intereselor politice, m-au informat că după ce se va împlini negocierea directă şi investitorul care trebuie va intra în posesia bunurilor de la Casa Tineretului, următorul pas ar fi acela ca în 2012, după alegerile locale (dacă vor rămâne tot ei la putere), noul Consiliu Local să revină asupra deciziei de interzicere a jocurilor de noroc şi astfel să se împlinească pofta celor puşi pe căpătuială.
Sincer, eu nu-i bănuiesc de atâta inteligenţă încât să fie capabili de o asemenea „aroganţă” (vorba lui Gigi), însă chiar dacă ar fi aşa, sunt sigur că nu îşi vor duce planul la bun sfârşit, din simplul motiv că nu vor mai deţine puterea absolută în oraş, orice s-ar întâmpla. 

 

• 
  

Dacă încă nu aţi aflat, s-au încheiat lucrările de la bazinul de înot din incinta „căminelor Petrol”. Administraţia locală a făcut recepţia lucrării de ceva vreme, însă obiectivul încă nu poate fi dat în folosinţă. De ce? Pentru că, de aproximativ trei săptămâni, politrucii portocalii locali o tot aşteaptă pe ministresa Udrea, care nu mai apare să taie panglica. Până atunci, miliardele investite într-un proiect frumos şi util de altfel, o aşteaptă pe  Elena, prima înotătoare a ţării,  timp în care primarul nostru, Tiseanu, se zice că repetă în fiecare zi (probabil la oglindă) discursul de întâmpinare, care după părerea mea, cunoscându-i vocaţia de subaltern şi de admirator al sexului frumos, cred că sună cam aşa: „Doamnă Elena Udrea, vă mulţumesc că existaţi şi că în spiritul dvs. de mamă eroină vă ocupaţi de viitorul luminos al copiilor oraşului nostru. Noi, toţi cei prezenţi aici (şi arată armata PDL-istă cu mâna la chipiu), vă promitem că nu vom precupeţi niciun efort pentru a ridica partidul (fireşte, cel portocaliu) pe cele mai înalte culmi în alegerile din 2012, astfel încât alături de conducătorul iubit să fiţi mândră de noi!...”
Lăsând gluma la o parte (o fi doar o glumă???), povestea asta cu amânarea inaugurării bazinului de înot pentru un motiv care ţine exclusiv de festivismul politicianist, se încadrează perfect, din punctul meu de vedere, într-un mai vechi „Inventar al proştilor” pe care l-am gândit exclusiv pentru politrucii slugarnici. N-am idee care va fi ziua în care Elena doamna îşi va deplasa importanţa în urbea noastră pentru a tăia, în sfârşit, panglica, însă ştiu că bazinul, rămas inutil (fie şi pentru o lună de zile) fără apariţia ministresei, este o chestiune tot atât de nefirească precum concesionarea fără licitaţie a hotelului de la Casa Tineretului.