Teoria pitecantropilor anonimi

Laşitatea românilor în zilele noastre se manifestă sub diverse forme, pe care le-am descris şi combătut în această rubrică, uneori cu subiectivism, dar de fiecare dată cu argumente.
Cea mai supărătoare este aceea a anonimatului, în spatele căruia nişte indivizi sociali îşi manifestă dreptul la opinie pe site-urile de socializare ori telefonic, prin critici, injurii şi grohăieli de nemulţumire la adresa celor care au tăria să-şi decline identitatea şi să afirme cu toată răspunderea ceea ce gândesc, în scris ori verbal, pe stradă, în mijlocul protestelor.
Astfel de pitecantropi emanaţi din tenebrele sistemului securisto-comunist se aşază în faţa calculatorului ori pun mâna pe telefon şi încep să emită judecăţi de valoare, uitând că ei, de fapt, nu există ca entităţi sociale cuantificabile, fiind în cel mai bun caz doar nişte voci otrăvite ale propriei conştiinţe cumpărate ori îndoctrinate de un sistem politic nenorocit.
Sincer, nu am niciun chef să dezvolt aici „teoria pitecantropului anonim” (le cer scuze realelor mamifere astfel denumite), pentru că m-am săturat de aceşti necoborâţi din copac care se ceartă singuri în baie atunci când se uită nevasta urât la ei însă, din păcate, sunt din ce în ce mai mulţi şi asta devine extrem de nociv pentru viitorul nostru. Afirm acest lucru pentru că astfel de indivizi, lipsiţi de o minimă onoare, au copii şi nu-mi este greu să-mi imaginez cum îi educă.
Poate că vă întrebaţi de unde a izvorât acreala rândurilor de mai sus. De ani de zile primesc, în calitatea mea de ziarist incomod, mesaje pe diferite canale (mail, blog, telefon), prin care tot soiul de anonimi mă înjură, mă critică ori îmi dau lecţii de moralitate fără nicio jenă. Săptămâna trecută, fenomenul s-a amplificat, ajungând până acolo încât unul din ăştia a sunat cu tupeu la redacţie (norocul lui că nu mă aflam acolo în acel moment) să mă tragă la răspundere pentru că scriu critic la adresa regimului actual. Iată un astfel de mesaj, care face parte dintre cele mai elegante: „Domnule Frăţilă, etica de jurnalist este să critici toate puterile şi opoziţia şi puterea dar se pare că vaţi oprit numai la putere... Credeţi că aşa este corect? Nu ar fi bine să puneţi şi comentariile la toată lumea? Chiar dacă nu vă aduc laude? Ms pentru înţelegere şi lăsaţi pe domnul guran că nui fecioara maria în politică”. Semnează „Anonim”.
Accept orice fel de critică de bună credinţă şi constructivă, pentru că nu mă consider deţinătorul adevărului, însă am pretenţia, în schimb, ca aceia care au ceva să-mi reproşeze să aibă bărbaţia de a-şi susţine ideile la lumină, cu identitatea pe masă. Sigur că nu sunt obligat să le răspund acestor indivizi, însă nu sunt genul care se ascunde în spatele neloialităţii adversarului şi drept urmare îi răspund public acestui anonim.
Lăsând la o parte faptul că stă prost cu gramatica limbii române, îl anunţ pe acest „ilustru” că un ziarist care se respectă critică întotdeauna pe cei aflaţi la putere şi mai puţin pe cei din opoziţie şi că, într-adevăr, liderul PNL Virgil Guran nu este Fecioara Maria, dar nici nu face parte din tagma politrucilor din ziua de azi puşi pe căpătuială. În plus de asta, dacă opozanţii de azi vor greşi atunci când vor ajunge la putere, voi fi la fel de critic şi cu ei, pentru că fac parte dintre aceia care militează pentru schimbarea mentalităţii clasei politice, singura soluţie care poate duce la însănătoşirea societăţii româneşti. Sigur că pentru mulţi astfel de anonimi cu mintea îngustă, credinţa mea, într-o lume condusă de oameni normali, pare o utopie, dar în acest sens mă simt aproape de o cugetare a lui Octavian Paler care spune: „Unii nu pot trăi fără iluzii, iar alţii nu pot trăi fără să le dispreţuiască”.