Panică la curtea slugilor?

Vă spuneam săptămâna trecută despre faptul că ziarul pe care îl conduc a împlinit 12 ani de existenţă pe piaţa media locală şi odată cu acest eveniment am luat decizia de a transforma rubrica de faţă, periodic, într-un supliment de atitudine care speram să fie bine primit de cititori. Cele 10.000 de exemplare pe care le-am trimis în toate zonele oraşului, direct la cititori, au creat mai întâi surprindere şi mai apoi sute de reacţii pozitive. Sincer, nu mă aşteptam la un asemenea impact într-un timp atât de scurt şi la atâtea mesaje de sprijin pentru susţinerea demersului nostru jurnalistic. În cele mai multe dintre reacţiile cetăţenilor am fost felicitaţi pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume şi îndemnaţi să nu ne lăsăm pe mai departe. Aşadar, oamenii mai au aşteptări, ei cred în continuare în dreptate şi normalitate, ceea ce îmi dă speranţa că societatea noastră dispune de anumite mecanisme ale însănătoşirii. Le mulţumesc tuturor şi îi chem să reacţioneze alături de noi  împotriva realităţilor hidoase româneşti, la capătul cărora se întrevede normalitatea. Numai aşa vom afla, împreună, cine suntem cu adevărat şi ce ne rezervă viitorul.
De cealaltă parte, la curtea slugilor au început să apară semne de nervozitate şi chiar de panică (!?), dacă stau să mă gândesc la reacţiile destul de precipitate din ultimele zile apărute în presa locală, unde edilul şef şi câţiva lachei politici plătiţi cu ora au început să le explice cetăţenilor cum e cu fotbalul electoral, cu ordinul primit pe linie de partid pentru transformarea Casei Tineretului într-un cazino ori să deplângă soarta opoziţiei, care îşi pierde identitatea. Când şi-au mai plătit ei emisiuni tv şi pagini de ziar pentru a se dezvinovăţi pe marginea unor astfel de subiecte? Nicicând în istoria recentă! De ce? Pentru că nimeni până acum nu le-a deranjat aranjamentele şi toată presa (inclusiv eu, în trecut, recunosc, mare greşeală!) le prezenta măreţele turnătorii asfaltice pe care ni le bagă pe gât în fiecare an. A propos, oraşul este din nou plin de gropi, inclusiv „giganticul” sens giratoriu. Asfaltangiii de serviciu îşi freacă din nou mâinile.
Paradoxul este însă că, indiferent cât îi va spăla pe picioare o anumită parte a presei, faptele lor se văd şi se simt în buzunarele cetăţenilor, care sunt nevoiţi în această perioadă de profundă criză să plătească cu 20% mai mult pentru taxe şi impozite locale.

P.S. 1 Ieri dimineaţă, în faţa Şcolii Centrale, o haită de câini comunitari a creat panică în rândul elevilor din clasele I - IV care soseau la şcoală şi a părinţilor care îi însoţeau. Înfometaţi probabil, unii dintre patrupezi au devenit agresivi, spre disperarea părinţilor, care s-au văzut nevoiţi să păzească intrarea şcolii până după ora 8. Rezolvarea problemei câinilor comunitari din oraş nu este o prioritate, din câte se pare, pentru administraţia locală, din simplul motiv că ea nu aduce bani în buzunarele găştilor politice, ci mai degrabă bătaie de cap. Sau poate că primarul Tiseanu aşteaptă momentul propice să inventarieze câinii, să le facă buletine şi să-i cheme la vot în 2012, aşa cum a procedat cu ţiganii fără domiciliu stabil în Câmpina, pe care i-a legitimat în 2008 în scopuri strict electorale!
P.S. 2 Străzile oraşului sunt pline de nisip, praf şi pe alocuri noroi. Atmosfera a devenit aproape insuportabilă. Pesemne că ploile care se anunţă vor rezolva problema, pentru că autorităţile se simt bine în birourile lor cu aer condiţionat şi nu au niciun chef să cureţe oraşul.
Ieri, la prânz, asfaltangiii agreaţi de puterea locală s-au apucat să astupe gropile din carosabil cu o tehnologie împrumutată de la NASA!!! Încălzeau bituumul cu un arzător de pârlit porcul, montat la o butelie de aragaz, iar ulterior îl îndesau în găurile din asfalt cu piciorul. Cam aşa cheltuie administraţia Tiseanu cei 20% în plus pe care noi îi plătim cu greu, din buzunar, la bugetul local.