Cine stă în spatele cortinei de tinichea?

Campania electorală se apropie de sfârşit şi barometrele sociologice arată că din ce în ce mai mulţi câmpineni îşi doresc schimbarea. Puţini dintre ei ştiu, însă, că schimbarea politico-administrativă a oraşului nu mai este de multă vreme doar  rezultanta voinţei poporului (cetăţeanului) prin votul liber consimţit, ci mai degrabă o lucrare perfidă a jocurilor de interese puse la cale de câţiva păpuşari locali a căror avidă dorinţă de a stăpâni oraşul nu am înţeles-o niciodată.
Cel puţin în ultimele două mandate, administraţia locală a fost condusă numai de oameni „validaţi” în spatele unor cortine de tinichea şi aşezaţi parcă cu mâna în toate partidele politice, pentru a le asigura păpuşarilor liniştea şi amuzamentul de a regiza şi de a urmări în direct un teatru ieftin, unde mascotele nu mişcă un deget fără să fie trase de sfori. Pentru astfel de reprezentaţie grotescă, păpuşarii au aruncat mulţi bani în anii din urmă, susţinând în funcţii cheie diverşi slugoi gata să le asculte şi să le îndeplinească ordinele la cea mai mică adiere a unui apel telefonic. Din păcate, niciun nivel al administraţiei publice locale nu a scăpat neatins de astfel de oameni. Este de prisos să vă mai spun cine sunt ei, pentru că azi au ieşit din nou la lumină, împrăştiaţi prin aproape toate partidele, să ne ceară votul pentru un nou mandat. Sunt aproximativ aceiaşi, cu feţele buhăite de obedienţă şi traista în băţ, din uşă în uşă, la cerşit de voturi. Voturi care odată strânse, ajung în acelaşi coş al păpuşarilor aflaţi la butoane.
Poate mulţi dintre dumneavoastră, cetăţenii oneşti ai acestui oraş, absorbiţi de problemele cotidiene şi mai puţin atenţi la viaţa socială din jur, vă întrebaţi cine stă la butoane, în spatele cortinei de tinichea. Priviţi atent în jur şi le veţi observa umbra cenuşie pretutindeni. Din patru în patru ani îşi trimit slugoii să ne cumpere, sub diverse forme, şi de fiecare dată reuşesc. Apoi se lasă tăcerea pentru un întreg mandat în care alegătorul trebuie să se supună necondiţionat exceselor şi abuzurilor.
Reţeta unei astfel de ciorbe stricate s-a pus la cale şi azi, numai că între timp au apărut câteva ingrediete mai piperate, care nu vor să intre într-o astfel de oală şi pentru prima dată în ultimii ani, câmpinenii au posibilitatea să încerce şi alt meniu, destul de consistent. Nimeni nu poate garanta că va fi cu mult mai gustos, însă cu siguranţă va fi unul proaspăt, fără miros de putregai.

Plicul cu bancnote mici

De câteva zile a început oficial campania electorală locală şi odată cu ea tot felul de pomeni colective ori individuale zămislite de minţile iscoditoare ale politrucilor avizi de putere. Fie că sunt în opoziţie ori la putere, candidaţii îşi amintesc subit de nevoile oamenilor şi de preocupările lor mai mult sau mai puţin intelectuale, care ar putea fi cuantificate în voturi cu un minim de efort financiar (bugetar). Aşa se face că auzim de excursii obligatorii, bonuri de masă personalizate cu emblema Câmpinei şi semnătura primarului în exerciţiu, serate muzical-distractive în cluburi de noapte, saci cu cartofi expediaţi direct la domiciliul votantului, serbări câmpeneşti în jurul unor furgonete cu alimente, cine explicative şi chiar manifestări culturale unicat dedicate scriitorilor, ultima găselinţă şi poate cea mai surprinzătoare a administraţiei Tiseanu prin intermediul căreia şi-a propus să obţină cu bani publici simpatia intelectualilor. În fapt, este vorba despre premierea scriitorilor câmpineni (concursul „Cartea anului 2011”), aceiaşi faţă de care culturnicii portocalii (acum verzi) au avut o atitudine aproape sfidătoare în toţi aceşti ani, preţuindu-i cam la acelaşi nivel cu al unui asistat social. Nu intru în detalii şi nu vreau să vorbesc despre cei care au organizat această sindrofie intelectuală (Marian Dulă, Viorel Bondoc, Liliana Ene...) şi nici despre cei care au acceptat să participe (în sensul de a primi o astfel de recompensă falsă), însă nu mă pot abţine să nu remarc esenţa întâlnirii respective, izvorâtă din singurele vorbe rostite acolo de primarul Tiseanu, prezent la „festivitatea” de premiere: „Plicul pe care îl primesc scriitorii este aşa umflat pentru că am pus acolo bancnote mici, să pară mai consistent”.
La câteva zile distanţă, unul dintre scriitorii premiaţi,  Codruţ Constantinescu, absent în momentul decernării premiilor (!!!), scria pe blogul personal:
„Despartire necesara
Dupa ce am mai aflat cate ceva din masinatiunile local-campinene, tipic provinciale (un juriu de fatada!) care au avut loc cu ocazia concursului "Cartea anului 2011" am hotarat sa incetez orice fel de colaborare cu institutiile implicate, intr-un fel sau altul. Consider ca subventia acordata anul trecut (una singura-2500 lei- si care nici macar nu a asigurat intreaga suma necesara, restul, de 1800 de lei fiind cofinantarea mea personala), pentru publicarea cartii "In labirint sunt umbre si lumini" (Editura Vremea, BUCURESTI, 2011) generoasa, a fost compensata de cele 50-60-70 (nu le-am numarat) de materiale (studii, recenzii, articole, interviuri) pe care le-am publicat gratuit in Revista Noua din 2005 incoace dar si de serviciile de transport (ruta Ploiesti-Campina) asigurate de subsemnatul, din dragostea pentru R9(!), pe care PMC nu le prea asigura, dar si de cele cateva manifestari in care m-am implicat (as adauga acum, ca prostu). Ion Balu avea perfecta dreptate in adoptarea atitudini sale de raceala si izolare fata de jocurile locale de si din culise pe care le face un singur personaj: Costicla Trandafir, inconjurat de adulatia generala a tamaierilor celor din jur, pe principiul: tu ma lauzi acu' ca te laud si io mai incolo. Trebuie sa ma multumesc cu Bucurestiul si modestele R22, Obs. Cultural si Dilema Veche.O despartire grea dar necesara.Purificatoare.Vitala. Viata culturala in Campina trebuie sa se rezume la ei, pentru ei, catre ei.Se mai intreaba cineva de ce nu mai vine naibii nimeni din urma? Cu astfel de modele , este usor de explicat”.
La prima vedere, supărarea scriitorului Codruţ Constantinescu nu pare a avea nicio legătură cu esenţa celor scoase de mine în evidenţă, însă cred că cele două atitudini formează întregul unei palme peste faţa unor politruci obraznici care se folosesc de slăbiciunile lumeşti ale unor oameni de cultură.

Câte mandate de speranţă mai are viaţa noastră?

Peste două zile va începe, oficial, perioada de campanie electorală pentru alegerile locale 2012. Alianţele politice şi partidele şi-au desemnat candidaţii pentru funcţia de primar, Consiliul Local şi Consiliul Judeţean, oferind electoratului şansa de a alege cea mai bună soluţie. Dar care este cea mai bună soluţie într-o vreme de profundă criză morală, economică şi socială? Cine sunt aceia care, odată ajunşi la putere, vor acţiona în primul rând în slujba comunităţii şi abia după aceea pentru propriul interes personal, de partid ori de gaşcă? Iată doar dintre întrebările care se aprind zilnic în mintea şi sufletul românului umilit în propria ţară.
Oamenii nu mai cred în nimeni şi nimic şi ăsta este cel mai profund pericol la care se supune societatea românească. Am încercat în lungul periplu al întâlnirilor mele cu semeni din toate categoriile sociale să aflu cum ne putem vindeca de această boală a neîncrederii însămânţată în fiinţa naţională de o mână de politruci nenorociţi, care au batjocorit totul în jurul lor. Încă nu am găsit o reţetă miraculoasă care să genereze cel puţin o stare de amnezie propice unui nou început bazat pe morală şi etică socială. Românul are nevoie de un moment zero în care autoritatea (locală, judeţeană, naţională) să instituie principiul bunei credinţe, care să ajungă la fiecare individ (a se înţelege categorie socială) pentru a-i rezolva neajunsurile şi a extirpa răul făcut până acum. Numai aşa ne vom putea redobândi încrederea unii în alţii şi vom putea merge împreună mai departe. Mulţi dintre aceia care au recunoscut ca imperios necesar acest moment zero al românilor se întreabă care este mecanismul prin care putem separa bobul de neghină în politica românescă, până la urmă sursa tuturor relelor. Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de complex, pentru că ţine în bună măsură de implicarea fiecărui cetăţean în viaţa comunităţii, dar şi de educaţie. Nu poţi separa bobul de neghină dacă eşti total dezinteresat de ceea ce se întâmplă în jurul tău şi nu îţi exerciţi opţiunea de a alege ori dacă alegerea pe care o faci se bazează pe interesul imediat. Nu te poţi gândi la o viaţă mai bună din momentul ce îţi alegi conducători ce şi-au demonstrat caracterul duplicitar ori neputinţa de a construi ceva în activitatea lor privată, aşa cum nu te poţi baza în fruntea cetăţii pe un conducător şantajabil, meschin şi supus oricând compromisului în urma căruia numai el şi gaşca lui să o ducă mai bine. Nu te poţi mulţumi în Câmpina cu două, trei străzi asfaltate şi bordurate, cu o zonă de promenadă în jurul unui luciu de apă şi un pasaj rutier (toate făcute cu mult mai mulţi bani decât era nevoie - în 16 ani de mandat!!!), în timp ce oraşul moare din punct de vedere economic, iar forţa de muncă migrează pe capete.
La ora când scriu aceste rânduri în Parlamentul României se discută aprins pe marginea învestirii noului Guvern USL. Un alt mandat, o nouă speranţă. V-aţi făcut vreodată calculul câte mandate de speranţă mai are viaţa noastră? Iată o temă de meditaţie care ar putea influenţa decisiv rezultatul alegerilor locale şi parlamentare din acest an.

P.S. Culmea sfidării şi a nesimţirii!!! Candidatul PDL pentru Primăria Băneşti este Livia Costache, soţia actualului primar arestat Petre Ion Costache. Iată la ce se pretează această specie de politruci, care mişună de ani de zile prin vieţile noastre.