Despre cei care vor să conducă poporul

După o scurtă vacanţă prilejuită de sărbătorile pascale am revenit la treabă cu mai puţin aplomb faţă de altădată, dar cu o tolbă întreagă de subiecte ce merită comentate. 

• Primarul Băneştiului, Ion Costache Petre, a rămas în arest preventiv încă cel puţin 20 de zile (aşa a decis instanţa), alături de alţi trei inculpaţi şi, mai nou, în compania unui director de la OMV Petrom care nu pare a fi deloc străin de ilegalităţile anchetate de procurori în acest dosar. În timpul ăsta, o mare parte a comunităţii băneştenilor şi urleţenilor trăieşte regretul de a fi avut un primar vrednic şi totuşi extrem de predispus greşelilor izvorâte din trufie. Viceprimarul din localitate, Amelin Mihalache, pare a fi însă unul dintre cei mai afectaţi în urma încarcerării şefului său, din moment ce s-a pus pe scris mesaje moralizatoare pe site-ul Primăriei Băneşti. Iată un scurt extras: „Dacă omul Petre Ion Costache nu a fost iubit, simpatizat sau măcar plăcut de o parte a concetăţenilor săi, nu trebuie amestecat cu primarul Petre Ion Costache, care în cei aproape 8 ani de îndeplinire amandatului a realizat în comună mai multe decât toţi ceilalţi primari aleşi după revoluţie, la un loc. (...). Stoparea bruscă şi inumană a traseului acestui om având accentuate aspecte parcă luate din Kafka, nu face bine nici proiectelor în derulare sau ce urmau să înceapă şi nici percepţiei asupra caracteristicilor morale ale celor ce au generat toată această tevatură”. Devoţiunea viceprimarului este explicabilă şi justificată, din moment ce viitorul pentru el, fără Costache, nu se arată deloc în culori prea calde. În fond, acest Amelin (după cum se vede un filozof din popor care este tot mai aproape de a candida din partea PDL la Primăria Băneşti) este de apreciat pentru că nu scuipă mâna celui care l-a hrănit, dar în acelaşi timp cred că se poate socoti responsabil, alături de mulţi alţi slujbaşi devotaţi ai lui Costache, pentru că a ştiut şi văzut multe chestiuni deocheate, care puteau fi stopate la timp printr-o vorbă ori un gest care să tulbure somnul raţiunii celui arestat azi.

• Recenta inaugurare a pasajului suprateran al oraşului va rămâne pentru mine un moment cu dublă semnificaţie. Aceea că am fost martor la finalizarea unui proiect de care oraşul avea mare nevoie şi aceea de a fi avut şansa să mă aflu în imediata apropiere a unei pleiade de intelectuali „profund emoţionaţi” de zornăitul arginţilor rămaşi în buzunare odată cu tăierea panglicii tricolore. O astfel de abordare poate părea neimportantă în faţa edificiului în sine, dar oamenii au dreptul să ştie că în urma unor astfel de poveşti edilitare frumoase, deficitul lor existenţial se măreşte, numai şi pentru faptul că în cazul de faţă vor plăti, indirect, o penalizare de aproximativ 10 miliarde lei vechi pentru greşelile unor funcţionari din administraţie, care nici până în ziua de azi nu au fost traşi la răspundere. Adevărul despre marile interese financiare care stau ascunse în spatele acestui proiect va ieşi la iveală şi atunci vom vedea adevărata faţă a celor ce le tremură bărbia de emoţie la inaugurări. Pasajul suprateran este singurul proiect edilitar de referinţă din ultimele două mandate ale administraţiei Tiseanu, însă pentru mine, care ştiu bine dedesubturile acestei afaceri, nu este un motiv de mândrie, ci mai degrabă unul de mulţumire faţă de o stare de normalitate.

• PPDD-ul local devine cu fiecare zi care trece tot mai vizibil pe scena politică. Construcţia electorală a lui Dan Diaconescu a devenit peste noapte un vehicul ieftin de acces la putere pentru diverşi intelectuali câmpineni, aşezaţi parcă de o mână invizibilă pe tabla de şah a viitorului mandat administrativ. Jenica Tabacu, Adrian Piţigoi şi mai nou doctorul Mihai Tifigiu (!!!) vor să reprezinte, din câte se pare, „poporul” în viitorul legislativ local. Rămâne de văzut în ce măsură poporul se va lăsa condus de ei toţi despre care am făcut vorbire în acest material.

Stabiliment de lux pentru oamenii străzii

Am scris aici de mai multe ori în ultimii ani că trăim într-o societate a paradoxurilor şi încă nu am vreun motiv să-mi schimb părerea. Mai mult decât atât, cred că m-am obişnuit cu multe dintre ele şi drept urmare nu le mai observ decât pe cele care ies în mod evident din tiparul anomaliilor deja „brevetate”. Pe cine mai surprinde faptul că statul şi administraţiile locale aruncă vagoane de bani în sistemul de sănătate, iar oamenii mor cu zile prin spitalele lipsite de aparatură medicală, personal calificat şi medicamente?! Sau că acelaşi stat cheltuie miliarde de euro pentru infrastructură şi în România încă nu avem 200 de kilometri de autostradă. Pe mine nu!

Cu toate astea, mă recunosc învins de sentimentul surprinderii atunci când paradoxalul îmbracă forma nesimţirii din partea unor politruci mărunţi puşi să gestioneze banul public în interesul cetăţeanului, iar ei îşi pun poalele în cap doar pentru faptul că deţin puterea. Ultimul exemplu de acest gen a fost pus în discuţie zilele trecute, la şedinţa lunară a Consiliului Local, când aleşii noştri au comentat aprins pe marginea celor câteva miliarde de lei vechi cheltuite de administraţia Tiseanu în scopul amenajării unui stabiliment de lux (în imediata vecinătate a Spitalului de Psihiatrie Voila) pentru persoanele cu probleme adunate de pe străzile oraşului. Mai clar spus, administraţia Tiseanu a plătit câteva miliarde (!!!) de lei vechi pentru reabilitarea (zugrăvirea...) şi igienizarea unei clădiri deja existente, tarif extrem de piperat pentru o astfel de cauză şi pentru oricare alta. Susţin ideea înfiinţării unui astfel de serviciu social pentru oamenii străzii (cu toate că administraţia Tiseanu nici măcar nu s-a obosit să facă un studiu de oportunitate în acest sens, pentru a-şi justifica demersul), însă nu pot să fiu de acord ca o mare parte din taxele şi impozitele mărite cu 20% şi plătite cu mari eforturi de populaţie să fie cheltuite într-un proiect care, în mod normal, putea fi realizat mult mai ieftin şi cu acelaşi efect pentru cei care au nevoie de sprijinul nostru.
Din nefericire, exemplul de faţă este doar ultimul, dar nu şi singurul la nivel local. Lucrările de reparaţii la fostul spital de boli contagioase, sensul giratoriu şi asfaltările deja măcinate reprezintă doar câteva exemple şi tot atâtea situaţii în care cred că s-au cheltuit mult mai mulţi bani decât ar fi fost normal. Probabil că într-o bună zi toate aceste adevăruri, acompaniate de altele, pe care nu le ştim, vor ieşi la lumină, aşa cum se întâmplă azi la Băneşti.

P.S. Ieri am fost să văd cu ochii mei lucrarea pe bani publici despre care am vorbit mai sus. Am găsit la Voila o clădire ce aduce mai mult cu o pensiune de lux (parchet melaminat, ferestre şi uşi din termopan stratificat, gresie şi faianţă, acoperiş din tablă ondulată) decât un aşezământ social unde urmează să ajungă oameni ai străzii. Vă garantez că puţini dintre noi dispunem acasă de un astfel de confort. Oare să fie vorba de grija administraţiei pentru cetăţenii cu probleme sau de încă o cheltuială publică cu dedicaţie?